pieri

Despre dor

Au fost, sunt şi vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este şi va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viaţă rămâne.
Au fost, sunt şi vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România-i vatra noastră

De la Dunărea bătrână
Până-n vechea Bucovină,
Din munţi la marea albastră,
România-i vatra noastră.

Din Carpaţii legendari,
Din apa rece de izvor,
Din stejarii seculari,
Primeşte sevă-acest popor.

Ne mândrim cu tricolorul
Fluturând pe-albastrul cer.
Ne mândrim cu-întreg poporul
De români care nu pier.

Pe-aceste plaiuri ne-am născut
Şi tot aici vom dăinui.
Aici soarele-am văzut,
Noi nicicând nu vom pieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc şi gheaţă

Zic unii: lumea va pieri de foc,
Zic alţii că de gheaţă.
Dar am gustat dorinţa şi cred că la soroc
A noastră lume va pieri de foc.
Dar dac-ar fi să pier de două ori
Cred că şi ura o cunosc prea bine
De aceea eu vă spun că uneori
Şi gheaţa-i de ajuns să ne termine
Iar asta poate să ne dea fiori.

poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea

Aş putea să scriu poeme,
Cu buzele pe gâtul tău,
Şi pe trupul care geme,
Aş fi veşnicul ecou.

Aş putea să-ţi dărui norii,
Chiar şi luna de pe cer,
Parfumul gingaş al florii,
Ce o port eu la rever.

Aş putea să fiu... lumina
Şi poetic să te-ncânt,
Luând asupra-mi toată vina,
Cu genunchiul în pământ.

Aş putea să fiu... Paris
Tu să fi Elena mea...
Şi atunci îţi spun precis,
Troia sigur n-ar cădea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (7 mai 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Albastră stea, pierdută-n universul
De dincolo de lume, când te-ai stins?
Pe pânza cerului întunecată,
Chipul tău alb şi blând, de ce s-a prins?

Câţi ani-lumină străluci-vei încă?
Cât în oglindă tut e vei privi?
Vulcan trecând neiertător prin lume,
Eşti şi vei fii şi-n cea din urmă zi!

Tu eşti şi vei rămâne o poveste,
Noi vom pieri în lumi de catifea.
Pe piedestalul tainelor celeste,
Te vei opri să plângi povestea mea.

Urma ta-n noapte încă va rămâne,
Ascusă de un petec de tăceri.
Noi vom pieri ca o himeră mâine,
Doar existând în amintiri de ieri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

piatra grea din spinare
va pieri când sângele meu
îşi va face de trei ori semnul crucii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele de n-ar fi
Lumea ar pieri
Dacă prea mult este
Lumea prăpădeşte.

catren de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă, în putere cât timp încă mai eşti
Să ieşi de sub povara a ceiace iubeşti!
Regatul frumuseţii se va sfârşi-ntr-o zi,
Din mâna ta, o dată cu multe, va pieri.

catren de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta VIII

Nici tu nici eu nu vom pieri,
Orice ursită mă aşteaptă –
Iar cerul te va răsplăti,
Căci judecata lui e dreaptă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te du! ...

Mă-mpiedic la tot pasul de ispită.
Mănânc cu tine din aceeaşi pită,
Sau uneori am împărţit pomana,
Mânat de necuratul sau satana.
Eşti mic, insidios, dar de temut.
Unii ţi-au zis pe nume Belzebuth,
Ori Scaraoschi, tartor în infern,
Călău peste păcatul cel etern.
Uciga-l Toaca ţi se potriveşte.
Să pieri în faţa crucii cât zici peşte!
Bătrân, asiduu diavol, aghiuţ
Tămâia din cadelniţi nu te cruţă.
De naiba-ţi zice, demon eşti sau drac,
Te-i duce până-n iad de-a berbeleac.
Să arzi mocnit, cu focul sub cazan,
În lumea ta de smoală şi catran.
Oricum te-o fi chemat sau te-o chema,
Lucrarea ta în veci s-o destrăma.
Să pieri afurisită arătare!
Te du vârtej, cu coada-ntre picioare!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!