picura

Picura ploaia

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze miere
se topeşte ochiul piere
pierde gândul din putere

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze fiere
nu ştii dacă e durere
poate-i vis poate-i plăcere.

poezie de Alexandra Theodora Oprea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN CERUL NOPŢII PICURĂ LUMINA PALĂ-Rubaiat
Din cerul nopţii picură lumina pală
A lunii pline care trece triumfală
Şi umbrele pădurii le-alungă din poteci,
Croindu-şi drum pe bolta rece siderală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutările îţi alină setea, dar lacrimile îţi trezesc în suflet doruri mari, istovitoare şi dragi, pe cari nu ţi le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veşnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

În fund de peşteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Şi din adâncul lor răsar fântână.

Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Şi răspândeşte unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.

Aşa în suflet picură cu-ncetul
Viaţa, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.

poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie

roşu...
în bucătărie,
pe gresia albastră,
o pată de sânge.

sânge...
în baie,
în cada de fontă,
picură rosu.

iubire...
în suflet,
pe cerul gri,
un soare palid.

moarte...
în cimitir,
pe crucea de marmură,
picură ploaia.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurelian Nicolaică (septembrie 2008)
Adăugat de Aurelian Nicolaică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură lumina...

Rănile mele
sunt ca nişte cărări pustii
au învăţat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică

genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese

în fiecare clipă rup cu dinţii din viaţă
şi-atunci inima îşi mai pune un petec
din care picură lumina...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stropi grei picură secunde - Gazel

În stropi grei picură secunde
Iar clipa stă să se afunde.
Ceasornicele lumii toate
Îşi bat în gură limbi rotunde.
Tot timpul se rostogoleşte
Te-ntrebi de ce, te miri pe unde.
Ai vrea un colţ al tău pe lume
Dar n-ai să dai de el niciunde.
Neantul se iveşte-n zare,
Nemărginirea te pătrunde.
Păşeşti grăbit pe cai astrale
Cu gânduri 'nalte şi profunde.
Dar nemiloasa clipă trece-
Nu poţi de ea a te ascunde...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minutul picură...

Minutul picură dezolant pe frunze,
pădurea se suflecă pregătindu-se de toamnă.
Toate înfrângerile din vară
le adun într-un morman,
din care aleg poeme.
Unele metafore de cerneală
se transformă-n lilieci,
bântuindu-mi nopţile,
altele îmi întorc paşii pe cărarea arsă.
Un şir de cuvinte mişcă gândul
şi-o rază buclată de soare
urcă pe glezne
rupând un lanţ crepuscular,
intrat până în oase.
Zilele cad una câte una,
o frunză vulnerabilă se prăbuşeşte în inimă.

poezie de Oana Frenţescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiciură

Iarna-n vers picură

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (8 februarie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!