picătură

O picătură de tristeţe

O picătură de tristeţe
Paharul vieţii se tot umple
Coboară toamna pe fâneţe
Să poată iarna să se-ntâmple

Şi valurile izbesc zidul
Iar marea presimţind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul ţării şi de-a latul

O picătură de tristeţe
Prin poienişuri şi răsuri
Cu amintiri de vechi sâneţe
Şi cai în trap purtând trăsuri.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul Nopţii

Doamne

Ce-or
fi
făcut
îngerii

Toată noaptea

De
curge
atâta
sudoare
înstelată

Din
streaşina
cerului

Picătură

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de dor

În ambalajul
Deja zgâriat,
A rămas o singură picătură de dor...
O picătură deja zgâriată de singurătate...
O singurătate deja zgâriată de timp...
Un timp deja zgâriat de tristeţe...
O tristeţe zgâriată de noapte...
O noapte zgâriată de gânduri...
Gânduri zgâriate de amintiri..
Amintiri zgâriate de suflet...
Un suflet atât de zgâriat de dragoste...

O singura picătură de dor... mai plânge după tine...

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviind în ceea ce voi fi

inima nu doare dar plânge
prin ochiul fiinţei
parte
ce se reîntoarce în mine
picătură cu picătură de linişte
înviind în ceea ce voi fi

un alt anotimp...

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-aş fi tristă?

De ce-aş fi tristă,
când tu m-ai învăţat libertatea!?
Am gustat-o împreună, picătură cu picătură.

De ce-aş fi tristă, când ştiu că vei veni
cu cerul în priviri şi zâmbetul deschis
spre alte orizonturi...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romeo

Şi astfel nu se mai întâmplă
Ce trebuie să se întâmple.
Prea scurte-au fost trecutele dureri
Prea lungi vor fi şi cele viitoare...

Picătură după picătură în stalactite se prefac...
- Mai îmi şti numele, Julieta?
- Iertaţi-mă, domnul meu, nu-l cunosc!

poezie de Stanislaw Grochowiak
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec I

Azi dimineaţă eram rouă.
A venit soarele şi m-a băut
Viaţa împărţindu-mi-o-n două.

Azi la amiază eram nor,
A venit soarele şi m-a băut
Picătură cu picătură, uşor.

Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibila picătură

Pe stradă
se aprind lampioanele,
tu arzi mocnit
iar dorul meu de pasăre
mi-l zgârâie acul de gramofon...
unde mi te-a absorbit pâlnia,
ca o rochie de prinţesă,
valsând nepăsătoare?

Pe ce nour de albastru
te-ai evaporat
ca să stingi altă sete?
În paharul pe care-l duc,
Resemnat, la buzele
ce-mi plescăie în gol,
n-a mai rămas
nici o picătură de pelin...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Eugen Pelin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătură, cu picătură

Aş vrea să pot s-aleg din nori picuri, să-i sortez picături,
Să le urmez 'napoi traseu, să ştiu de-au fost sărut de guri,
Ori lacrimă de neputinţă, că lumea nu e după voie,
Sau un extaz de râs năvalnic, prostia veche de-un nou Goe.
Găsesc poate sudori prelinse, în amor, pân' la epuizare,
Ori din repaus braţe întinse, de efort, cerându-şi el iertare,
Sudălmi din buze înspumate, ori vin de anafură sfinţită,
Alcoolul ieftin de la birt, greşeala asumat păţită,
Şampanie de aniversare, benzina de-un suicidar...
E tot o apă pe-un pământ, e-o picătură... planetar!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

mă trezesc să te beau
un pic să te gust
picătură cu picătură
ziua adorm după ce mă ameţesc
cu sărutul tău diliu
ies îmbrăcat în dragoste
noapte de noapte bună
trag zâmbetul pe dvd
şi-l urc pe youtube
îl revăd la gura sobei
unde arde un poem
ne strângem în braţe
noapte de noapte cu teamă
să nu strivim iubirea
care ne bântuie ca o mare doamnă
ştiai că lumina trece prin noi
noapte de noapte de aramă
vântul visu-l destramă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!