petala

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-am adus

o petală de trandafir roşu
în buze am strâns-o delicat
să nu o strivesc
ţi-am adus şi ieri o petală
te-ai supărat că am strâns-o prea tare
fără să vreau mi-am încleştat buzele
simţeam o durere în inimă
de la iubire
până la urmă m-ai sărutat
încă păstrează voluptatea trandafirului
dacă aş avea o daltă l-aş sculpta
să rămână veşnic roşu
buzele noastre se unesc
petala trece de pe buzele mele
pe buzele tale
sărutul e uşor şi rapid
petala seamănă cu o rană
de îndrăgostit fericit
întins pe nisip
petala de trandafir este mângâiată

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia, o floare

Aleasă floare-i, când o iei,
Şi chiar te bagă-n boală,
Când cad, discret, toate-ale ei,
Petală cu petală!

definiţie epigramatică de Mihai Cosma din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sepală, o petală şi un spin

Ca o părere, un freamăt de ramuri
Peste zorii de vară - blând alizeu -
O sepală, o petală şi un spin -
Un licăr de Rouă - O Albină ori două
Şi floarea asta - sunt Eu!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala pe ochi

Ochiul verzui al minţii tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Şi ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roşiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roşie de la o floare.
Nu ştiu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.

Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ţi- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simţeam nimic.

Piciorul, alene, cel şchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nţeleg
A cărui petală

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scaun, o petală

O bicicletă cu roţi de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ţi-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simţi infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala de foc

Un trandafir, petală, roşu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veşnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea şi ţepi! Petalele au ţepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, şi la trandafiri –poţi să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Şi, uite-aşa, petala cea de foc
iubită şi-alintată-n vis şi gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
şi-acum e-o amintire... printre rânduri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineaţă
o ingheaţă
şi-i destramă
in vânt
petală cu petală.

sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!

este toamnă
si brumează

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumiţă

Despuind migdalu-n floare, petală cu petală,
Farmacistul isteţ, în dibăcii deloc sărac,
Doar un singur strop de licoare letală
Reţine din dulceaţa întregului copac;

Din amăreala împachetată în eflorescenţă
Şi otrava-i ucigătoare peste măsură
Poetul extrage translucida florilor esenţă,
Decât orice strop de mied mai pură.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de fereastra...

Doamne, e un cer albastru, nou-născut
dincolo de fereastră...
Iar eu am rupt petala zilei de azi,
am strîns-o în pumn
ca pe un răvaş citit pănă la alb
şi am aruncat-o în coş...

Era totuşi petală şi nu răvaş...

Am aruncat-o ca pe cea de ieri
cu acelaşi gînd...

Doamne, am obosit
să mă rotesc odată cu Pămîntul,
să joc aceeaşi scenă
mereu de la-nceput cu fiece
petală ruptă-n palmă...

Mă mir cum de-am văzut
cerul printre jaluzele?

[...] Citeşte tot

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!