femeie

Femeia, o floare

Aleasă floare-i, când o iei,
Şi chiar te bagă-n boală,
Când cad, discret, toate-ale ei,
Petală cu petală!

definiţie epigramatică de Mihai Cosma din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a toamnă

Miroase a timp de toamnă,
A cerneală dintr-o călimară,
Aşternând petală cu petală,
Rânduri, rânduri pe o coală!

Un freamăt tot, de foc, de jar,
Sunt chiar Eu şi fără de habar!
Mă pierd... cu fiecare clipă,
Căutându-te pe Tine în zadar!

Frunzele căzute-n calea mea
Îmi amintesc ce-a fost cândva!
Şi liniştea din ramuri străvezii
E cântul, chemarea de a fi!

Mă-ntreb ce ţi-aş mai putea fi,
De ziua când vei reveni,
Sau poate-ntorci vii din morţi,
De dincolo de vieţi, de dincolo!

Sau poate suntem pierduti pe...
Şi tot strigătu-i neîmplinire!
În tot domneşte o amăgire!
Sau doar două fiinţe pierdute..
... pe vecie!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sepală, o petală şi un spin

Ca o părere, un freamăt de ramuri
Peste zorii de vară - blând alizeu -
O sepală, o petală şi un spin -
Un licăr de Rouă - O Albină ori două
Şi floarea asta - sunt Eu!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scaun, o petală

O bicicletă cu roţi de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ţi-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simţi infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat la vârsta a treia

N-are rost să iei pastile
De disfuncţii erectile,
Când mai bun e-un panaceu
Cu ochi verzi şi decolteu!

epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumiţă

Despuind migdalu-n floare, petală cu petală,
Farmacistul isteţ, în dibăcii deloc sărac,
Doar un singur strop de licoare letală
Reţine din dulceaţa întregului copac;

Din amăreala împachetată în eflorescenţă
Şi otrava-i ucigătoare peste măsură
Poetul extrage translucida florilor esenţă,
Decât orice strop de mied mai pură.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mariei

Cum vezi în creangă roza în haina-i veşnic nouă,
În tinereţea lumii de Mai, prin alte flori,
Şi cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaş iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci şi moi:
Dar sub arşiţa dură, sub grindină şi ploi,
Tânjeşte-ncet şi moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ţi de-ntâia tinereţe,
Când lut şi cer cinstitu-au suava-ţi frumuseţe,
Ţi-a fost tăiat de parcă al vieţii fraged fir.

La groapa ta primeşte-mi a lacrimii ardoare,
Şi vasul plin cu lapte, şi-acest belşug de floare,
Ca trupul tău să fie şi mort un tandafir.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din osul vremii

Am sechestrat o floare-n ochiul stâng
I-am smuls apoi petală cu petală,
Aşa se face că adesea plâng
Peste al nopţii coviltir de smoală.

Am sechestrat în toamnă frunzele
Mânjind pe ram copacii de rugină,
Aşa se face că ţin buzele
Închise-ntr-un contur de lună plină.

Am sechestrat în ochiul drept o casă
Cu uşa-ntredeschisă-n univers,
Aşa se face că mai pun pe masă
Încă o pâine coaptă-n albul vers.

Dar n-am putut să sechestrez în vreme
Nimic din tot ce este trecător,
Aşa se face că secunda geme,
Florile cad şi brumele mă dor.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare şi o delicată prietenie poate fi rănită chiar şi cu o petală de trandafir.

citat din Chamfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineaţă
o ingheaţă
şi-i destramă
in vânt
petală cu petală.

sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!

este toamnă
si brumează
o crizantemă
credincioasă
rămasă în grădină
în ploaie, frig şi ceaţă...

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trandafirul roşu
prins în păr aproape de tâmple
nici acum nu s-a ofilit,
doar eu rup petală cu petală
întrebând dacă mă iubeşti.
Ştii?
Spinii nici nu există
poate pentru că Tu
atunci când mi-ai luat obrajii
în căuşul palmelor au căzut
lăsându-i doar tulpina fină,
la fel ca inima ta.

Poate de aceea
şi tâmplele mele
păstrează iz-ul pielii tale...

Mai mângâie-mi gândul
să-mi fii necuvântul
din clipele dulci şi rebele
de vină e vântul
ce-aduce cuvântul
în mine cu lacrimi din stele...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală

Învins de esenţial şi de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...

Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
şi-n nimb de alb lumina ne scufundă.

Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ţi zbor converge-n sens invers
şi forţa gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...

Mi-au năpădit aromele-n ţesuturi,
când ţi-ai dat jos petală cu petală,
şi,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plantaţie de ore

mă tem să nu-mi frâng dimineaţa asta crudă
mă aplec uşor peste linişte să nu o trezesc
e plăcut să asculţi cum creşte acest minut
făcându-se oră
întreaga plantaţie de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mişcă decât imaginaţia mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir îşi spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de vise

O petală de vise,
Am făurit din corola primăverii tale
Ispitele promise
Au deschis cufărul cu păcate abisale.

Te văd cum curgi pe curcubeu,
Pictat de-un Demiurg pe-un sacru şevalet
Am nopţi furate de la zmeu
Hai să scriem împreună al iubirii alfabet.

În vis eu bat la poarta ta,
În noaptea caldă vreau să te răpesc, să fii a mea
Cu iubirea ta m-oi îmbăta
Iar inima precum un rug aprins, ardea.

Te chem în rugi, în altare,
La margine de infinit în crunte dimineţi
Să cobori pe o rază de soare
Lumina ta este fiorul acestei surde vieţi.

O petală de vise,
Plânse din cerul spânzurat pe edenul promis
Descătuşând uşi închise
Se împlineşte proorocia din anticul zapis.

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa butoiului cu vin

Vântul de primăvară vine dinspre est şi nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă şi cad, petală cu petală – miriade.

Ţie, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ţi se îmbujorează şi mai mult faţa roză.
De câte ori vor mai înflori perii şi prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înşeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinţei.

Ridică-te şi dansează
În soarele asfinţitului
Cât timp impulsul anilor tinereţii este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ţi-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrenţuit?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos

O, cum înfior şuvoaiele-mi de sânge
mai parfumat, de când te-am cunoscut;
uite, păşesc mai drept şi-s tot mai zvelt –
tu doar aştepţi –; cine eşti, neştiut?

Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,
şi cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presar
numai surâsul tău; stele în'nalt risipă,
ne licăre deasupră-mi, deasupră-ţi, iar şi iar.

Tot ce-mi luceşte tainic, ca apa, din pruncie,
fără de nume drag, ca pleoapa de sfios,
l-oi cuvânta-ntr-o dulce şi caldă liturghie
lângă altaru-aprins de bucla-ţi ruginie
şi-mbălsămat de sânu-ţi – ducându-ţi-l
Prinos.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Amurg pe-o mare de topaz...
Porneşte nava-n joc de spume,
Iar cei plecaţi spre-o altă lume
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.

Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port
Priveşte urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Doctoriţa-i un ferment,
Zveltă, cu doi ochi de smoală,
Când mă duc la tratament,
Ea mă bagă-n... altă boală.

epigramă de Traian Brătianu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că...

Poate că florile-s poeme de lumină
(Le scrie doar pământul când i-e bine).
Sau, poate că răsar, divin, din tine
Când lutul tremură de har şi n-are vină.
Poate că-s vise-n nopţi de vară,-n care luna
Coboară pe o scară de matase,
Pe frunte doar culorile să-ţi lase,
Tu să le iei şi să le-aşezi pe flori, cu mâna.
Sau, poate, asfinţitu-n palma ta se-alintă
Ca o chemare-n lumea de himere
Şi tu le mângâi lacrimi de durere
Când dimineţile-n corole-ncep să mintă.
Poate-am să rup câte-o petală dintr-o floare
Să-ţi scriu o poezie de iubire,
Pe fiecare vers o amintire,
Şi un răspuns la fiecare întrebare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!