pasarea lira

Robit Libertatii

Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate
Greu dobandita noastra libertate
Si daruindu-ma-ntru-totul tie,
Eu simt, in tot ce murmur, o betie.

Si-atat de coplesit sunt eu de tine
Si-atat imi e, cantandu-te, de bine,
Atat ma simt luat de o dulce verva,
C-aproape ochii mei nici nu observa.

Cand trec de-aceste corzi ce ma inspira
Si-ncet, incet, ma-ncorporez in lira,
Ca electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi,
Aproape eu cantand la mine insumi,

Inchis in lira mea cu corzi curate,
Te cant ca dintr-un pantec, libertate!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cântecul există

Cu ochii
larg deschişi
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respiraţia,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...

poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt liber, în astă lume, ca pasărea cerului. Ca pasărea cerului privită prin cătarea puştii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lira e una dintre constelaţiile cele mai mici, dar are o formă frumoasă şi cuprinde multe curiozităţi cereşti. În primul rând punctul spre care se îndreaptă Soarele cu întregul lui cortej de planete şi comete în această constelaţie se găseşte şi anume: în apropiere de α din Lira, sau Vega, care este una dintre cele mai strălucitoare stele. Lira e şi constelaţie a verii şi a toamnei; ea întârzie mult pe cerul nostru, pentru că are un drum lung de străbătut. O găsiţi uşor între Hercule şi Dragonul. Forma ei curioasă şi strălucirea stelei Vega vă va face să o găsiţi numaidecât.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea îşi alege copacul, nu copacul pasărea.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lira spartă...

Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorţită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!

Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
In patu-acela de cununie
S-a-nfăşurat?

O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte,
Dar n-am văzut-o de când eu sunt...
Oare amorul ce îmi zâmbeşte
E in mormânt?

poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

VI

Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească."

"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."

Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte."

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea se zbate să iasă din găoace. Găoacea este lumea. Cine vrea să fie născut trebuie să distrugă o lume. Pasărea zboară către Dumnezeu. Numele zeului este Abraxas.

Hermann Hesse în Demian (1919)
Adăugat de Alfred V-S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea solitară

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea însorită, albă şi îngheţată,
În zbor solitar de la est la vest,
Planând deasupra crestelor văii,
Pare simbol şi mesager al unui trecut care mi-a aparţinut
Şi care şi-a găsit tihna acum multe secole?

poezie clasică de Walter de la Mare din Lupa şi alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!