pasarea lira

Eşti pasărea Liră sau doar instrument?

Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanţa,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.

Noaptea-şi ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zideşte manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.

Eşti cuvântul nomad pe zăpezile vieţii?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălţimea tristeţii?
Eroină căzută-ntre toţi vinovaţii?

Halucinaţii cu mâini abia-naripate,
se zbat, ameţite, să-ţi împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lira

Agăţată într-un cui
Zace lira nu-ştiu-cui.

Zace lira unui om,
Sau e plânsul vreunui pom?!

Ce poet ar vrea s-o cânte
Pe aripile-i răsfrânte?!

Care muză să-l inspire,
Cărui vers să-i dea citire?!

Ce minciună să-i mai zică?
Una mare? Una mică?

Ori să-i spună verde-n faţă:
- Eşti o liră fără viaţă!

Eşti un plânset fără leac,
Eşti o umbră de copac

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robit Libertatii

Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate
Greu dobandita noastra libertate
Si daruindu-ma-ntru-totul tie,
Eu simt, in tot ce murmur, o betie.

Si-atat de coplesit sunt eu de tine
Si-atat imi e, cantandu-te, de bine,
Atat ma simt luat de o dulce verva,
C-aproape ochii mei nici nu observa.

Cand trec de-aceste corzi ce ma inspira
Si-ncet, incet, ma-ncorporez in lira,
Ca electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi,
Aproape eu cantand la mine insumi,

Inchis in lira mea cu corzi curate,
Te cant ca dintr-un pantec, libertate!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea la gerunziu

Pasărea mea şchiopăta.
Păsările lor zburau.
Pasărea mea râdea
Păsările lor râdeau.
Eu plângeam într-o lacrimă
şchiopătând
Ei
mă încadrau la gerunziu
visând...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cântecul există

Cu ochii
larg deschişi
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respiraţia,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...

poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasarea

eu sunt
pasarea Paradisului
care zboara impotriva
curentului
lovind cu aripa
sapand cu aripa
in adancul cerului
cand toti se arunca
in prapastie
si se zdrobesc in cadere
eu sunt
pasarea Paradisului
care-si face cuibul
in crestetul norilor
cand zarea se dezbraca de
sperante
eu le adun intre
penele sufletului
eu sunt.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea

Chiar dacă-i grea
Viaţa şi frântă,
Inima cântă,
Pasărea mea
Rară şi sfântă.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lira spartă...

Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorţită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!

Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
In patu-acela de cununie
S-a-nfăşurat?

O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte,
Dar n-am văzut-o de când eu sunt...
Oare amorul ce îmi zâmbeşte
E in mormânt?

poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!