otrava+dulce

Dulce otravă

Unduiri uşoare,
ochi străvezii-cristal,
paşi de-ncepătoare,
iubire-ritual,
să nu te ascunzi de mine!
Adu-mi extaz, plăcere.
În ziua care vine
chiar de e durere,
împreunare gravă
să nu-mi dai ocol
dulce otravă,
al unui nou miracol.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pleci, nu mă săruta

N-am să primesc sărutul tău,
că e otravă-n corpul meu.
Sărutul tău la despărţire
este otravă pentru mine.
Sărutul tău nu este miere.
Sărutul tău este durere.
Din suflet eu te-aş ruga,
să-împlineşti dorinţa mea
Când pleci, nu mă săruta!
Nu-mi da otrava dulce a iubirii,
drept talisman al fericirii!

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de otravă

Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce ştim c-Augustus se numea
Şi Borgia, prin caznă grea,
Pe mulţi i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numeşte poluare
Mai sunt şi "euri", la erori
Ne-mping, căci viaţa nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numeşte soacră.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia iubirii

Tu eşti asemeni cupei din străvezii cristaluri
Cu încrustaţii pure şi unduiri uşoare
Din tine pot să soarbă, în sacre ritualuri
Şi gurile păgâne şi cele-ncepătoare.
Tu ştii s-ascunzi în tine, ca într-un tabernacol
Extazul şi durerea - împreunare gravă,
Când sărutarea-ţi dărui se-ntamplă un miracol:
Veninul pare dulce, şi-ambrozia otravă!

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sunt prinsă-n chingile iubirii
Şi nu e loc să plec şi nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am, numai venin...

Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni şi n-o pot duce,
Odor sublim şi trist, amorul tău.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

femeie
mirodenie a pământului
purtătoare de îngeri
energie luminoasă
şi
ispită bărbatului
eu
prima fiinţă ce a vorbit cu şarpele
construind
cuib şi otravă dulce fericirii
în noaptea asta
mi-am unit trupul
cu umbra lunii
în marea ce se învolbura
la vederea verdelui ochilor mei
eu
Evă
poezie simultană
şi
existenţă nesfârşită

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei iubirea...

Te chinui de ceva timp
să întâlneşti iubirea,
vrei cerul senin,
focul nestins şi împlinirea,
vrei să fii însetat
şi să te-nbeţi iubind
şi nu otravă dulce,
visând şi suferind.
Vrei covor de roze
şi petale de bujor,
ce-ţi încântă privirea,
pe lângă alte flori.
Vrei ca iubirea să fie icoană
sau altar de zeu,
cu luna arzătoare
şi steluţe-n defileu.

poezie de Eugenia Calancea (21 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede înecate în otrava prezentului

Rana conştiinţei s-a îmbrăcat
În mantie sângerie.

Apa liniştii nu-i suficientă
Pentru a săpa fântâna vieţii.

Pomii au braţele ciuntite
De amprentele noastre.

Pâinea se dumică în gura cerului
Cu duhul cuvintelor.

Birjarul, care mâna caii Domnului,
Înjură haosul din Piaţa Sfântului Duh.

Lacrimile copiilor limpezesc
Lebedele înecate în otrava prezentului.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul florilor de tei

Cobora Luceafărul purtat
Pe aripi de albi îngeri
Ce aruncau flori albastre..
O voce de dincolo de stele
Grai cu triste simţiri...
Vino la mine înger al poeziei
Din azilul de nebuni
Al lui Şuţu ce te otrăveşte
Cu otrava argintie vie
Nemernicul mercur...
Tu, care ai pus-n
Cămarele oamenilor Luceafărul...
Tu, care ai pus-n pahare
Lacul codrilor albaştrii.
Tu, care ai făcut buciumul
să cânte lunii..
Tu, care adormeai păsărelele-n
Versuri pe rămurele..
Tu, cel ce ai pus la ferestre
flori albastre..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!