Serioase/triste despre orășel
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru orășel în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Dintr-un orășel văd țâșnind săgeata unei catedrale. Aceasta îmi amintește că am vrut să scriu odată o Reabilitare a Evului mediu. Căci "noaptea Evului mediu" constituie, mi se pare, una dintre cele mai încăpățânate platitudini didactice.
Octavian Paler în Jurnal (și contrajurnal) mexican
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre încăpățânare
- citate despre școală
- citate despre superlative
- citate de Octavian Paler despre superlative
- citate despre religie
- citate de Octavian Paler despre religie
- citate despre noapte
- citate de Octavian Paler despre noapte
Constanța este un mic orășel, dar îndestul de frumos. Viața e cam scumpă aici. Casele au oarecare eleganță, căci clădirile sunt din piatră pătrată. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe întinderea mării... Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea să plutesc cu tine. Te sărut dulce, draga mea Veronica, și rămân al tău. La anul să știi că venim amândoi aici.
Mihai Eminescu în scrisoare către Veronica Micle (16 iunie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre frumusețe
- citate de Mihai Eminescu despre frumusețe
- citate despre înălțime
- citate de Mihai Eminescu despre înălțime
- citate despre viață
- citate de Mihai Eminescu despre viață
- citate despre timp
- citate de Mihai Eminescu despre timp
- citate despre sărut
- citate de Mihai Eminescu despre sărut
Căluți de stepă
Atunci va rămâne un orășel de lemn
cu un omoplat străpuns de săgeată
sau cu un înger altfel decât îngerii
întorcând ornicul sângelui nostru
în fața acoperișului de fân - oblic de suspine.
Și va rămâne satul - cu acest zeu de paie
în cuie țintuit de ușa altarului
ca să aibe ce rumega în zori
căluții stepei
Dar va pleca de-acolo născătoarea
ducând subsuoară un mic cimitir
iar câinele va pleca și el
lingând semințele și înăbușitoarea sudoare
a urmelor umane.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre cai, poezii despre sânge, poezii despre sat, poezii despre naștere, poezii despre lemn sau poezii despre câini
Pământul e rotund
Pământul e rotund. Se poate.
Nu are față și nici dos
Iar dacă i te uiți în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.
E drept, există lună, poezie
și, undeva, și-un orășel
N-ai ce să-i faci. Așa a fost să fie
Iar când ești mort, te-ai săturat nițel.
Director fii! Fii gras și încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.
Fii prost. Dar și lucid. Fii așadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
și fii per tu cu Kruger și Schmidt
[...] Citește tot
poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre soție, poezii despre prostie, poezii despre populație, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau poezii despre libertate
Harmon Whitney
Dincolo de luminile și tumultul orașului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - și înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreț,
Cât și pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puțină,
Eu, cel dăruit cu cunoașterea limbilor străine și cu spirit,
Scufundat în colbul curții de justiție,
Un culegător de zdrențe în gunoiul de rele și de nedreptăți care e lumea
Eu, cel căruia la naștere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orășel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri țărănoilor ignoranți;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a ușura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soție,
De sânul ei alb și rece, necredincios și nepăsător
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre băuturi, poezii despre înfrângere, poezii despre șerpi, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Făcuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei preferați, ea doar ironic și parabolic, încât uneori, în lungile și savantele noastre discuții de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar și m-a-ntrebat: "Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minții? Un vis din care va trebui o dată să ne trezim?" Până și eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei și i-am răspuns sarcastic: "Nu crezi că Borges a zis ceva asemănător despre Buenos-Aires?" "Nu, nu, eu chiar cred în asta. Chiar cred că nimic nu contează, că totul e visul nostru sau visul altcuiva despre noi..."
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre sarcasm, citate despre primăvară, citate despre picioare, citate despre nebunie, citate despre Transilvania sau citate despre România
Repetabila povară
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.
Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.
Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre copilărie, poezii despre șefi, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre săptămâni, poezii despre somn sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Articole culturale referitoare la orășel
- Zilele filmului românesc la Leipzig
- Celălalt pe care-l adoram
- Spioana
- Interviu cu actri?a Clare Bowen din serialul „Nashville: Ora?ul muzicii”
- Femeia de pe scări
Mai multe articole despre orășel la Blog.Citatepedia.ro »