Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 
1
Rusu Mihai [din public] a spus pe 8 octombrie 2008:
Una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Paunescu, dupa parerea mea cel mai mare poet roman in viata.
2
ZĂVOIANU Constantin [din public] a spus pe 28 noiembrie 2008:
Cuvintele sunt prea goale să mai adăugăm ceva, poate doar lacrimile ne mai ajută!
3
stavila Marina [din public] a spus pe 8 februarie 2009:
cuvinte... de lauda...
4
Marcel T [din public] a spus pe 24 octombrie 2009:
Cineva, undeva mi-a spus ca nu exista o ierarhie, un clasament al poetilor.
Nici in viata, nici morti. Inclin sa-i dau dreptate, in special in ce-l priveste pe Paunescu.

Dar cand e vorba de poezii ca asta, trebuie sa spunem numai atat: citind-o, te atinge la coarda sensibila, te impresioneaza, si parca descoperi un adevar pe langa care treci mereu nepasator:

"Niste cruci inca vii, respirand tot mai greu
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu."

Sau:
"Ce parinti? Niste oameni acolo, si ei
Care stiu dureros ce e suta de lei!"

Numai cei ce nu si-au vazut parintii rupandu-si de la gura, ca sa dea copilului suta de lei sa il vada "cu o treapta mai domn", nu va intelege aceste versuri.

Bineinteles ca nu ajungi niciodata "domn" cu nuami o suta de lei. Dar parintele stie ca ti-a trebuit, stie ca te-ai bucurat cand a putut in sfarsit face rost de ea, si deci ti-a dat-o...

Ma gandesc si la parintii mei, ma refer si la mine care stiu dureros ce e suta aceea de lei pe care trebuie s-o dau copilului cand are nevoie.

Ce voiam sa spun? Nu, Paunescu nu e "cel mai bun"...
5
Nicu Petria [din public] a spus pe 20 ianuarie 2012:
Poetului A.Păunescu
Acum, maestre că te-ai dus
Să zăbovești prin alte zări,
Ne pare rău că nu ai spus
Cum e pe-acolo, peste mări.
6
Delia Nicoleta Popa [din public] a spus pe 29 octombrie 2017:
Fără cuvinte.Doar lacrimi și aduceți aminte.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a apărut prima biserică cu cruce deasupra? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!