ocoli

Noul şef

Şi-a adunat toţi ciracii,
Să împartă "cozonacii",
Că de mâine nu se ştie
De sunt bani în visterie...

Interese de serviciu
E un fel, de stat în stat,
Dar ce bine s-a mişcat,
Profitând că e bun jobul,
Cu plimbări... ocoli globul!

poezie de Constantin Costel Enescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te vei opri

Soare de câte ori te voi ocoli
Până să vină aceea zi
Când tu te vei opri!
Când ea, cu lumină de a fi
Din umbră să mă răsară...
Mă va privi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diminuendo

Apasă pe clape
nu ocoli trapa

dă drumul urgiei
şi orgii dezlănţuite

voind să imite
alergarea nebună,
pe plaja Dunării

valurile izbesc malul
în cadenţa zbaterii
trupurilor goale

cum să nu simţi
bâlbâiala canoei,
trasă înspre adânc
de turbionul iubirii?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Brăiliţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestia

pun pariu că la un
moment
dat vei obosi: vei cădea
leşinată -
sandalele tale vor ocoli
ochiul de bou
din ochiul de baltă -
vei cădea
ca o trestie
retezată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest de susţinere

Ca să nu mai dezamăgesc niciodată
Voi ocoli răscrucile,
Îmi voi dărui prinosul valurilor
Mă voi netezi înaintea altarelor,
Neputinţa o voi urla doar în stal
Voi rupe picioarele vieţii
Batjocorindu-i infirmitatea.

Străpunsă de aşchiile cuvintelor
Mâinile vor susţine deodată cortina
Ca şi cum aş arăta copilului de lângă mine
Bolta cerului!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 126

O, drag băiat, ce Timpul îl supui
Sfidând şi coasa şi clepsidra lui;
El e o roată, nu poţi s-o opreşti,
Iubiţii tăi se trec, tu înfloreşti.
Dar dacă Firea, ce n-o controlezi,
Te trage-n spate când înaintezi,
Ea face asta, nu că i-ar păsa,
Ci sfidând timpul şi puterea sa.
Tu să te temi, eşti jucăria ei!
Te poate ţine, însă nu cât vrei,
Căci la final şi ea te va jertfi,
Că legea-i lege, n-o poţi ocoli.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă că nu te pot urma,
Nu privi în urma ta şi pleacă,
Şi uită-mă, căci nu pot fi a ta,
O alta ţie va urma să-ţi placă.

De ce priveşti dezamăgit şi trist?
Tu pentru mine nu eşti potrivit,
Eu pentru tine nu vreau să exist,
Iar timpul nostru a luat sfârşit.

Pelicula din creier vreau s-o şterg,
Doritele cărări le-oi ocoli,
În inimă voi pune un aisberg,
Nu vreau, voi spune-n fiecare zi.

poezie de Viorica Pop din Din suflet pentru suflet (ianuarie 2004)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima lui doi

de câte vieţi dispun
şi câte morţi îmi trec
prin mâini
câte schelete
şi cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?

de ce trăiesc
în trupul unui iepure?

dansul acestei lumi
va fi insaţiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înţeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi-vă

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă-ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.
Opriţi-vă cu sufletul ochean
Să beţi înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc şi-nchipuiri
Să vă înalţ o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare şi zefiri
Şi vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinaţi cu mine rugăciuni
Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an IV, nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!