Spaima lui doi
de câte vieți dispun
și câte morți îmi trec
prin mâini
câte schelete
și cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?
de ce trăiesc
în trupul unui iepure?
dansul acestei lumi
va fi insațiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înțeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice
doi nu este o cifră
e spaima rotundă de vid.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre zbor
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
- poezii despre păsări
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.