norul

Mai tare

eu vreau să fiu mult mai tare decât Gucci
şi mai grasă decât norul norul cel mai gras
nor negru:
eu vreau pe tine să te chinuiesc - să te termin

! pentru că în grămadă
tot ce este după
imediat în grămadă
imediat după chiar dacă
dacă la Oslo vei pleca în grabă sau la Praga
eu voi vopsi mai roşu decât steagul întreaga hârtie
şimăaşezşimăaşezşimăaşez
şi mă aşez să mă odihnesc înainte de drum

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să fii un curcubeu în norul cuiva.

citat clasic din Maya Angelou
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul este un copil care iubeşte ploaia.

citat din Betty Marcovici
Adăugat de George Codos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul vinovăţiei se risipeşte dăruind iubire.

aforism de Betty Marcovici (8 octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară.

definiţie celebră de Christoph W. Gluck în Orfeu şi Euridice
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (7)

Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se ţineau de inelare, mîinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pînă se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-şi curmau asupră-ne zborul
secundele dîndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viaţa, astfel muream,
deveneam transparenţi, de gheaţă.
Priveliştea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viaţă.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi îşi vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru Augusta V

Când norul cel întunecat
Dădu lumina să o zmulgă,
Ea străluci şi mai curat
Şi puse beznele pe fugă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur ca norul rătăceam

Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi pluteşte-n zbor
Şi am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză şi-n răcoare.

Şi-aşa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În şiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Şi zece mii am văzut clar
Cum capul şi-l mişcau sprinţar

Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Şi n-am ştiut când am privit
Că sufletul s-a îmbogăţit.

[...] Citeşte tot

poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă-ţi în suflet durerea aşa cum norul poartă în el ruina şi moartea, ca pe o taină pe care n-o înţelegi decât în clipa când izbucneşte furtuna...

Alexandre Dumas în Contele de Monte-Cristo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o stea

de-o stea căzută
mi-am agăţat dorinţa

eu sunt-tu eşti
noi... doi

soarele răsare încă,
norul plânge cu-aceleasi
ploi de primăvară...

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!