niciun

Nu mai e niciun loc

Nu mai e niciun loc
În memoria mea
În care să nu fi tu.
Mă mistuie un foc
Îmi cade-n palmă o stea
Oare ce mai faci tu?

Nu mai e niciun gând
În mintea mea
În care să nu fi tu.
Vântul adie blând
Tăcerea se lasă grea
Mă-ntreb, ce mai faci tu?

Nu mai e niciun cotlon
În inima mea
În care să nu fi tu.
Port acum acel palton
Ce-l purtai tu pe vreme rea
Dar tu, ce mai faci tu?

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu-i un stomac

Poemul se revoltă

Niciun
cuvânt

NU exprimă
adevărul

Niciun adevăr

NU
se limitează
la
cuvânt

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 martie 1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz,
N-ar trebui, educat, să frângi al tău grumaz,
Iar asta ar fi trist, deşi-n parte minunat –
Pe un animal în sufletu-i întunecat:

Nevoia de-a se educa nu-l apasă pe grumaz,
Iar el nu poate vorbi în niciun caz;
Delfinul tânăr plonjează-ndrăzneţ, fără să-l îndrumi,
În adâncimile albastre ale acestei lumi.

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axioma lui Don Quijote

A mai trecut un an o zi o clipă
se duce totul vai de râpă
şi ce-aş mai spune clipei stai
să fac din tine iad sau rai

Să-L văd pe Dumnezeu că vine
să facă totul pentru mine
să nu-mi rămână niciun loc
şi niciun înger vai în stoc

Când lumea toată se abţine
să fie rău sau foarte bine
s-aleg iar calea de mijloc
deşi nu am niciun noroc

Să mă întreb mereu ca prostul
în viaţă ori în moarte-i rostul

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remiză în piaţa Badea Cârţan

şi acest ultim tramvai se
retrage-n depou: noaptea
e lungă şina e lustruită
–
luceşte sub lună. beţivii
cum pun ei binele înainte
au linie liberă, sclipitoare
–
nu cade niciun trup înainte
nu cade niciun grup înapoi
ei păşesc. mai întâi regulat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

Am învăţat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învăţat de la râu
că viaţa-i plină de meandre
şi nu se-odihneşte niciodată.
Am învăţat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învăţat de la mare
să nu dispreţuiesc niciun val
şi interesul egoist al sirenei,
iar, de la viaţă,
că totul curge ca o apă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de poveste

un poem de dragoste
trece neobservat
pe apa sâmbetei.

soarta lui nu mai stă
de ceva vreme
în mâinile toamnei.

aerul prin care
îşi purta gândurile
miroase acum a cenuşă.

un poem de dragoste
trece neobservat.
niciun cal răpciugos nu găseşti,
niciun zmeu,
nicio zână...
auzi?!

cad merele de aur din poveşti.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Închis de barierele zăpezii,
bătrânul săpător,
prin tunelul alb,
dă noaptea peste gard
cu lopata.

Dimineaţa,
palmele-i ard...
Cineva a adus-o la loc.

Pierzând notiunea Timpului,
el sapă iar şi iar,
cu sufletu-ngheţat.

Privirea-i orbită
de atâta alb.
Un miez de speranţă
i-apare-n tocul uşii;
se bucură...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire o societate cu răspundere limitată

o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
şi nicio şină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină şi niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenţii de gest şi
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor

bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremităţile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult mai puţin decât puţin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O să mor, o să fiu.

Într-un pumn o să strâng
Tot ce am din ce nu-i
Şi-o să-i râd şi-o să-i plâng
Orişicui, nimănui.

Lasă-mă să te las,
Plec puţin şi revin,
Că-s plecat şi-am rămas
Prea demult, prea puţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!