Poezii despre niciun, pagina 2
Deepweb
Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viață, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o pornești doar pentru a acoperi
un spațiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ți plomba
un loc știrbit de afecțiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoție, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ți dă pace.
Când rețelele de socializare ațipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o rețea de semne și un gând, un gând nu-ți dă pace:
pe cine păcălim
deseori?
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre păcăleli
- poezii despre pace
- poezii despre nuditate
- poezii despre muzică
- poezii despre machiaj
- poezii despre inimă
Silentium
Nu scoate o vorbă, stai ascuns și nimănui
lucrurile visate sau simțite nu dezvălui.
Lasă-le să plutească-n tine ca-ntr-un spațiu ireal,
asemeni stelelor care răsar pe cerul de cristal
înainte de căderea nopții pe pământ:
Bucură-te de ele și nu rosti niciun cuvânt.
Cum se poate inima pe ea însăși exprima?
Cum poate un alt om cunoaște mintea ta?
Va pricepe el ceea ce te-animă și te susține?
Odată șoptit, un gând neadevăr devine.
Întunecat e lacul expus rafalelor de vânt:
bea direct de la izvor și nu rosti niciun cuvânt.
Trăiește singurel, de sinele-ți te leagă,
în sufletul tău, rotundă, e-o lume-ntreagă;
magia gândurilor voalate poate fi ușor
orbită de indiscreția luminii din exterior,
[...] Citește tot
poezie de Fiodor Ivanovici Tiutcev, 1803-1873, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
Tăcere
Există o tăcere unde n-a fost niciun sunet,
O tăcere unde niciun sunet nu se poate auzi,
În mormântul rece în adâncurile mării gri
Sau în deșertul unde nu trăiește niciun suflet.
E surdă, trebuie să doarmă ferită de-orice foșnet;
Făr-auzi șoapta sau cel mai ușor pas al celor vii,
Pe acolo trec doar umbre cețoase și norii cenușii,
Care nu scot o vorbă peste pământul mut, indiferent:
Dar în ruinele-nverzite, între zidurile dezolante
Ale vechilor palate, unde-a trăit Omul odinioară,
Deși vulpea și hiena, care scot urlete vibrante,
Și buhnele, care continuu printre ele zboară,
Întețesc ecoul în tânguirea vânturile joase, persistentă
Acolo-i tăcerea autentică singură, de sine conștientă.
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre sunet, poezii despre somn sau poezii despre palate
* * *
Prietene, pământu-ntreg mi-ar deveni dușman
Dar nu-i niciun păcat pentru că tu nu-mi ești dușman.
Fără să fiu sfătuit de cineva te-am îndrăgit
Darul acesta nu mi-l poate face niciun dușman.
Cât sunt duh și carne nu duc lipsă de tristeți
Nu-mi pasă de voi coborî în pământul dușman.
Ey, tu, suflete! Tu, iubito, sabia-i trasă
Ia seama, moartea de mult ne-a privit ca un dușman.
Ey, Fuzulî! Chiar de mor nu renunț la iubire
Mormântul să mi-l săpați în pământul dușman.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre dușmănie, poezii despre cadouri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dor dirijor
Sunt istovit de moarte de un dor
Al cărui trup mi s-a părut ușor,
Schilod și fără niciun ajutor,
Când l-am luat, fiind nevăzător,
Pe umeri: un purtat la purtător.
Și-acum, organele de simț, în cor,
Țipând la mine crud, asurzitor,
Supuse de organul uimitor
Ce nu-i la fel, nici asemănător
Cu niciun alt organ de simț, mă dor.
Sunt istovit de viață, fetelor,
Le spun în șoaptă simțurilor. Mor.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (26 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre fete, poezii despre dor sau poezii despre ajutor
Cad visele din nopți de iad...
S-a sinucis un vis de toamnă, frângându-și aripile-n vânt... și sfinți și îngeri îl condamnă fără niciun discernământ...
Își poartă crucea printre leșuri, sunt multe vise la pământ și ce orfan fără vocale îi ține doliul un cuvânt!
N-are-nțeles pentru oricine, nu se traduce-n niciun fel, e ca un fel de îngăimare, când curge sângele din miel...
Și vinovate fără vină, cad visele din nopți de iad și prinde spaima rădăcină și cresc păduri pe bulevard...
Păduri de -angoase și temoare cu groaza-n globuri de Crăciun, beteală de înfricoșare, pecete pentru alt surghiun...
Grămezi de vise stau la coadă și crematorii nu mai sunt, au ars cuvintele-nainte și nu mai e niciun mormânt...
Numai cenușa se așază în straturi groase peste vis, nu se mai fac nici parastase și Dumnezeu e compromis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre toamnă, poezii despre sânge sau poezii despre spaimă
Mormântul Rakhilei
"A murit și-a fost înhumată de Iacob
Lângă drum..." Și niciun nume pe mormânt,
Nimic scris, niciun semn acolo, doar colb.
Noaptea, se vede licărul unei lumini, plăpând,
Și mai este cupola văruită, alb, cu var,
Și-o anume paloare purtată de palele de vânt.
La căderea serii mă apropii timid
Și sărut țărâna și varul, uimit, înfiorat și umil
În fața acestei pietre funerare, simplă, albă și rece;
Cel a mai dulce dintre cuvintele lumii! Rakhil!
* Rakhil este echivalentul rusesc al numelui biblic Rahela, soția patriarhului Iacov ( Facerea, 29).
poezie clasică de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre sărut, poezii despre soție, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre căsătorie sau poezii despre cuvinte
Niciun om nu e ales
nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieși din matrice
nu există ieșiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poți desface nodul
unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre infinit, poezii despre existență, poezii despre desen sau poezii despre cunoaștere
(Im)perfect
Fără tine m-am simțit perfect,
N-aveam niciun fel de remușcare,
În absența ta niciun defect
Nu se vede cât îl faci de mare.
Fără tine fericit am fost,
Sănătos la suflet și la trup,
Regăsindu-mi pe pământ un rost
Care să m-ajute să mă rup
De trecut, de tine, de nimic,
Pentru că nimic n-ai însemnat
Bun în viața mea, ba, vreau să zic,
Prea mult of și chin mi-ai cauzat...
Fără tine pot să fiu perfect,
După cum ți-am și mărturisit,
Mai adaug doar, să fiu corect,
Amănuntul că te-am păcălit.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (29 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre sănătate, poezii despre perfecțiune sau poezii despre fericire
Ochiul
Într-o zi Ochiul a spus, "Văd dincolo de-aceste văi un munte
învăluit de-o ceață albăstruie. Nu-i așa că-i frumos?"
Urechea a ascultat câteva clipa cu atenție și-a spus,
"Unde-i acel munte? Eu nu-l aud."
La rândul ei Mâna a luat cuvântul și-a spus,
"Încerc în zadar să-l simt sau să-l ating, nu-i niciun munte."
Iar Nasul, "Nu există niciun munte, nu-i simt mirosul."
Atunci Ochiul și-a văzut de drum, iar ceilalți
au început să-și dea cu părerea despre ciudata iluzie a Ochiului:
"Ochiul are probleme, ceva nu-i în regulă cu el."
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre urechi, poezii despre nas, poezii despre mâini, poezii despre munți sau poezii despre frumusețe