nicaieri

Te iubesc! Auzi?

Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
Ba da, plec.
Ajunse lângă ea, înalt
şi dominator, iar ea se în
treba dacă se folosea deli
berat de statură
ca să o intimideze.
Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
M-ai auzit?
Îşi rezemă capul de tocul uşii, se uita
la bărbatul care avusese
nesăbuinţa să se îndrăgostească de ea.
Trebuie să plec,
să mă reinventez...
Nu o să pleci nicăieri! Ne căsătorim!
Inima ei, ah, intima ei,
începu să bubuie ne
buneşte.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste

Dimineaţa îşi face rondul de viaţă
Ca o corabie alba
Se aşează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde

În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireş
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrenţuite cămăşi,
Şi pluguri ruginite
Şi cai înhămaţi la nemurirea acestui pământ...

Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareşal ostenit de neodihna ţărânii
Cu iarba încolţită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape şi pluguri
Nebărbierit şi năduşit în căruţa

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot şi nicăieri

Hoinărind peste tot şi nicăieri
Aşa e astăzi, aşa a fost şi ieri
Privesc în jos, privesc şi-n sus
Pe cer planează un vultur pleşuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Păşeşte sub cerul cenuşiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peştii Piranha aşteaptă flămânzi.

Şi am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toţi şi toate
Am fugit, mă ascund, peste tot şi nicăieri.

poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-încins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - de ziua Poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăruia...

cu pietre de pe creste de Olimp
rostogolite lin pe depărtări
pavat-am cărăruie între timp
ce duce din nimic în nicăieri

cu ochii în orbite adânciţi
cu pumnii încleştaţi ca două zări
petrec pe cărăruie osândiţi
la veşnicul nimic din nicăieri...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

2

Ai coborât meticulos sprânceană sfârtecând facil ideologia
Totul îmi repugnă
Survolând alene aceleaşi umbre
Nici un gând
Nici o persecuţie
Mai goi şi îmbrăţişaţi consecvenţi
De nicăieri te-am iubit de multe ori.

Străinul din tine
Acelaşi străin şi aceleaşi ziduri
De nicăieri.

poezie de Iulia Mîndrean din arhivă personală (15 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)

se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor şi asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neştiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simţurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă şi să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
şi aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori îşi lua libertăţi obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiţi
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinaţie cu mutilarea emoţională
şi boala mintală.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de frunză

Prinsă între undeva şi nicăieri
între cântec de strană
şi urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
şi urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
ţipetele interogaţiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
şi un suflet ca o frunză
între undeva şi nicăieri
plânge...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!