nesimtit

* * *

... nesimtit nesimtind ca oricum existam
intr-o tara fantoma cu iz de blestem
aruncata la maluri de ape pustii
cu hotare ghimpate ca viata de vii
apelam catre Tatal albastrului cer
sa ne ierte si cruce si cuie de fier
demonstrand infinit un tupeu infinit
ca oricum existam nesimtind nesimtit...

poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parazitul

Parazitul e-un adult
Nesimţit, ades incult,
Sănătos şi bun de muncă,
Nu munceşte, dar mănâncă.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine pune sonorul maxim la televizor
Ca să-i distreze şi pe cei care nu vor
Încă n-am găsit cuvântul potrivit
Dar cred că-i între "egoist" şi "nesimţit"

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza statului

Statul, bădăran şi nesimţit,
Îşi bate joc de poporul sărăcit,
O fi el o naţiune,
Dar merită o moţiune
E un paravan abstract
Care nu intră cu poporul în contact,
Îi protejează cu prioritate pe golani,
Uitând de vârstnici şi de veterani,
Cocoloşind pe devalizavi şi pe escroci,
Pe mitocani, mârlani şi dobitoci,
Unii numiţi onorabil demnitari de stat,
Un fenomen bizar şi neevoluat,
În suflet sunt atât de găunoşi,
Fiind infestaţi cu viruşi periculoşi,
Parlamentul are demagogi vestiţi,
Mincinoşi, duplicitari, cu titluri învestiţi.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pomenit?

Să nu munceşti
şi s-ai venit,
ai pomenit?

Sau să munceşti,
să fi furat,
e de-acceptat?

Să îţi pierzi timp
în pregătit,
ai pomenit?

Sau să-ţi plăteşti
testul perfect,
este corect?

Să minţi ce vezi
că n-ai privit,
ai pomenit?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traieşti şi mori în lumea ta diformă

Cât pot să mai îndur cu cerbicie,
Cuvinte din belşug, cu iz obscen,
Ce scârţâie strident, ca un refren,
Cântat continuu pân' la isterie?!
Parcă-s lovită de apoplexie;
Mă ţin cu mâna strâns, de abdomen
Şi vărs în punga de polistiren,
Vexată de o ta grosolănie.
Trăieşti şi mori în lumea ta diformă
În gesturi şi porniri pui mult tupeu,
Când râgâi nesimţit, după-o shaormă,
Sau fluieri după fete în troleu,
Crezând c-aşa arăţi că eşti în formă.
În ochii mei eşti şi rămâi pigmeu.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimate critic

Stimate critic, azi cu sârg vorbeşti,
Adu-ţi aminte că-i în top prostia,
În timp ce tu te-nfoi şi schilodeşti,
Se zbate-n travaliu, poezia!

Ia spune-mi drept, de ce împroşti şi-arunci
Cu vorbe aspre peste orice artă,
Ştii tu ce-nseamnă naşterea de prunci?
Ai scris în viaţa ta, măcar o dată?

Eşti aprig în purtare, nesimţit,
Nu-ţi place versul clasic, nici rebel,
Te cocoţezi avid ca un smintit
Şi vrei elogii ample, fel de fel.

Eu zic, stimate critic literar,
Să îşi cunoască fiecare ţelul
Şi când vom sta pe un egal cântar
Să-mi poţi analiza cu drag, poemul!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ca poezie

nu viaţa e de vină că nu o trăim
nici măcar societatea
educaţia nici atât
am văzut atât de mulţi oameni educaţi
trăind
încât bănuiesc mai degrabă prostia
de banal
de insipid
de marele nimic
de felul acela de a se aplauda singuri
în faţa unei oglinzi care măreşte nesimţit
iar fericirea lor e ca o pită unsă cu untură
şi un pic de magiun din prună popească

din fericire
nu mai ştiu nici măcar să mai fac pe prostul
zâmbesc tâmp şi adulmec genunea
ca pe un drept la un alt drept la fericire
apoi răsucesc gândurile
ca pe o parâmă de andocat la cheile universului

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!