nascoci

De-a născoci noi ipoteze...

De-a născoci noi ipoteze doi filozofi s-au dus

Ca să găsească ce cătau în aer gol – în sus.

Ast-o făcuse ei ades şi fără de balon,

Acuma însă depărtaţi de-a lumii mare zvon

Pământu-ntreg li se părea un plan pestriţ departe.

Şi fericit unul din ei exclamă: – Frate, frate,

Mă simt acuma desfăcut, deasupra noastră nimeni.

Celălalt se uită supărat la goala adâncime:

– Eu, zău că nu – zise apoi –

Nu văd pe nimeni nici sub noi.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele lucruri la urmă ( grook )

Este uşor de găsit
soluţia la o problemă:
problema însăşi vine
cu propria contribuţie.
Însă arta supremă
constă în a născoci
o problemă care
să aibă-o soluţie.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Căutător de forme-n arhaica-ntrupare:
De ovoide, cuburi, cilindre rotitoare;
El născoci minunea, un trunchi de piramidă
Să-nalţe o zidire spre-a zărilor Silfidă.

Până la cer Coloana să se ridice-n soare
Prinos recunoştinţei, la jertfa lor cea mare;
Pentru necunoscuţii ce-au pus piatră pe piatră
Să lase-n România, urmaşilor, o vatră.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta răutate doar într-un sărut

orice sărut în iubire este aidoma celui
al lui iuda

sunt perii pentru dinţi
pentru vase de tot felul
anti calcar
dar nimeni n-o să poată născoci
perie sărutului definitiv

decât să mă pupi mai bine
ucide-mă fără nicio re
muşcare

prea mult calcar lasă pe buze
intenţia
de sărut
iuda mea oglindă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu...

Numai tu, Miss, poţi să-mi
opreşti gândurile,
alunecând în poezie, ca
înspre tine însăţi.

Numai tu, Miss, poţi
să-mi opreşti răsuflarea
şi înserarea, strălucind
prin modestie şi melancolie
şi surâzând indescifrabilului
transcendent al timpului...

Nici extravaganţă şi nici
delir nu există
în poemele şi neprihănirile
cărnii tale...

Numai în preajma ta, Miss,
îmi ţiue tâmplele
şi, ah!, mă asurzeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţepeşiada

treaba prinde iute coajă
cauţi o soluţie
că de inaniţie
nu te vindeci cu o vrajă

bunăstare şi belşug
o să fie, zer(o) să fie
dă-i cu ceva alifie
gâtului prins bine-n jug

tu munceşte-mpinge, trage
la căruţa de progres
sus, în clase scatofage
se consumă în exces

tot să fii numai o rană
ei te-apasă, te îndoaie
pentru minima leţcaie
ce le pare tot... pomană

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo geneza

Enormul
plutea deasupra unui ocean
de plictiseală
decorase un soi de univers şi
tot aia
plictiseala se instaura universal expansiv

Enormul
trase un nor pe nas
fumă vulcanic niscai piscuri şi
născoci vietăţi puzderie care
de plictiseală se ucideau între ele

Enormul, răzui un loz, ultimul
făcu opera nemuririi sale
femeia

(s-a dus dracului plictiseala)

Trăi cu ea o vreme până ce

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Într-o vreme, la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţă (Vorbind cu steaua fără nume)

Fix de deasupra cotului tău drept,
O aluniţă sexi îmi zâmbeşte cald...
Atunci subit, uit că-i mai înţelept
Să te ignor - şi de-un suspin tresalt.

Îmi mut privirea doar un pic mai sus.
Ce imprudenţă, sânii tăi mă cată
Să spună ei ce-a mai rămas de spus:
Cum omul născoci cuvântul "artă"

Clinchet de zurgălăi de vis răsună
Din glasul tău, de vânturi plămădit
Buze răsfrânte-n curbe fine-ngână
Cântări de dor... sau poate m-am smintit!

Cu verde crud în ochi, mă laşi hipnotic
Strâmbând năstruşnic din năsucu-ţi fin
Iar al tău greu şi negru păr exotic,
De mă atinge-mi lasă dulce chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul bubei

I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmaşa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de şerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.

În cuibul acei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leproşii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.

Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe braţe, pe coapse, pe frunţi!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!