naiva

Să fiu naivă

Să fiu naivă înc-o zi
Să nu cunosc nici gelozii
Să mai alerg printre copii
Şi să roşesc de m-ai privi

Ochii mei ar străluci
Printre stele aş pluti
Cuvintele, când le-ai rosti
Cu trandafiri le-aş împleti

Pe tine iarăşi te-aş iubi
Poate lacrimi n-ar mai fi
Visul meu s-ar împlini
Să fiu naivă înc-o zi

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU FII NAIVA! ( Replica la SA FIU NAIVA de Monica Trif ) Naiva daca esti si vrei, Sa nu [...] | Citeşte tot comentariul

Naiva visătoare

Am rămas naiva visătoare,
Ce savurează cu privirea sufletului
Anotimpurile Vivaldiene în floare,
Gustând fără nesaţ mierea poetică în versuri,
Cu atâta frământări de gânduri,
În mii şi mii de înţelesuri...
Muză mândră, martora fidelă
A cuvintelor croşetate ca o dantelă...
Deseori mă sfidează,
Deşi ea, ca şi mine,
Visează trează.

poezie de Valeria Mahok (21 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fug voit de ispite şi umbre...
Ca o femeie naivă ce sunt,
Nu vreau amăgiri
Şi visuri cu umilinţă plătite,
Vreau doar ce-i sfânt,
În cer şi pe pământ.

poezie de Valeria Mahok (3 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele – poem diamant

Sâsâind
se târăşte
nevăzut prin iarbă
reptilă cu sânge rece
gândindu-se cum să mai ademenească
o altă Evă naivă
care să guste
iarăşi din
măr.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supuşi

Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Şi ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.

Dar n-o face...

Algia te roteşte departe de alţi robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungeşti căderea.
De ce?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Păsărica"

O învăţă pe ea mămica,
Fiind pe lume prădători
Ca de cu seară până-n zori,
Să îşi păzească "păsărica"
Dar ea-i naivă mititica
Şi-un ins-"vultan" ce dă fiori
O înşfăcă de subţiori
Apoi îi alungă şi frica
Iar de atunci, sărmana fată
De multe ori a fost prădată
Şi aşteptând o sinecură,
Ea păsărica sa cu dor
Şi-o plimbă seara pe centură
Tot aşteptând un prădător.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus iubirea noastră la arhivă

Ai pus iubirea noastră la arhivă,
Mi-ai prefăcut şi visele în scrum
Brutal, ai secerat, o inimă naivă,
Lăsând în urmă-o dâră de parfum,
Ce fantomatic, mă poartă în derivă.

N-ai zăbovit deloc, nici un minut,
Ca pe un condamnat m-ai pus la zid,
Nu mai esti aceeaşi ca la început...
O ştrengarită, ce-mi zâmbea candid,
Iară eu îţi sunt... un necunoscut.

poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pudoare

Frumoasă eşti, de-ai rămânea copil
Să mă înveţi cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuţi într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.

Şi te sărut pe tâmplă şi pe mână,
Şi mă priveşti, de parcă-ncetişor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.

Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieţii mele,
Când Moş Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.

poezie de Gheorghe Pruncuţ
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Rugă de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Rugă de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Rugă de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să deie în floare.
Rugă de piatră -să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Rugă-cântec, rugă-plânset, rugă-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Zugravul anonim (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!