nădejde

Iscoada: Condamnarea ei ar afecta ireparabil relaţiile noastre diplomatice cu Iadul, singurul nostru aliat de nădejde.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Ei, boierilor! Tare ne-am veselit! Aflaţi că vara aceasta însorită e pe sfârşite! Nori negri se ridică la orizont... S-a mâniat pe noi cerul, singurul nostru vecin de nădejde!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU (respiră greu): Bună dimineaţa! Permiteţi să informez?
VULPESCU (se uită la ceas): Aşa devreme?
LUPOI: Bravo, Limbău! Eşti un informator de nădejde. Fruntaş în producţia de informaţii!

replici
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Ţara are de ales! În foc sau în lanţuri! O ardem noi, sau o ard duşmanii, jefuind-o! Numai codrii de nepătruns i-am cruţat, pe unde nici vântul nu răzbeşte. Am iertat pădurea, singurul nostru aliat de nădejde.

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: Arestaţi-l, domnule sergent. E un băiat de nădejde.
Sergentul: Nu pot, oameni buni, puşcăriile sunt pline.
Bătrâna: E absolvent de Jilava.
Hoţul: Ba o să mă arestaţi. O să vă oblig să o faceţi. (Scoate pistolul.) Nu puteţi să mă lăsaţi pe drumuri. Şi eu sunt cetăţean. Şi eu plătesc impozite!

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţionarul: Naţiunea l-a salvat pe cel care crede că salvează naţiunea. Cred că ar trebui să-şi dea demisia.
Secretara: Oare am putea noi conduce aceste birouri, noaptea, prin gropile tranziţiei?
Funcţionarul: El nu conduce, el rătăceşte. Şi noi rătăcim odată cu el. Dar e mai bine să rătăceşti, decât să stai pe loc. Aceasta e logica rătăcirii noastre. Uitaţi-vă la el. Singura lui nădejde e telefonul.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău (respiră greu): Bună dimineaţa! Permiteţi să informez?
Vulpescu (se uită la ceas): Aşa devreme?
Lupoi: Bravo, Limbău! Eşti un informator de nădejde. Fruntaş în producţia de informaţii!
Limbău: Mulţumesc... Pe mine, ca pe orice patriot adevărat, mă mănâncă limba zilnic, şi încă de la prima oră... Sunt vigilent! Chiar şi atunci când dorm, conştiinţa mea e trează... (În şoaptă) Aşadar, sursa vă informează...
Lupoi (rece): Limbău! Treci la subiect! Fii concis! În poezie, concizia este esenţială... (Către Vulpescu) Notează, tovarăşe Vulpescu!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Aşa-mi trebuie! M-am înfundat în Fundătura Ronsin! Orice labirint se termină cu o fundătură. Din fericire, fundătura mea este la Paris... (Priveşte Cocoşul.) Academia română s-a pronunţat: n-are nevoie de cocoşii mei! Asta e! Lor le trebuie cocoşeii de aur ai burgheziei... Tovarăşul Călinescu susţine că eu, Constantin Brâncuşi, nu sunt un creator, fiindcă nu mă exprim "prin mijloace esenţiale"... (Zâmbeşte amar.) Poate că port şi eu o vină! Trebuia să fi întins o mână noilor guvernanţi... Intram astfel în graţiile bolşevicilor... Aş putea sculpta chiar acum o colectivistă mulgând vacile "prin mijloace esenţiale"... (Râde.) Principesa X pe semănătoare, cariatida puterii populare! (Pauză.) Nu, nu! Am creat sculpturi pentru orbi! Pentru proşti, niciodată! (Oftează obosit.) Artiştii cei mari ai ţării mele trag la jug... Jalea ciopleşte mineri vânjoşi, oţelari de nădejde... Opera lui Ressu e plină de tractoare! O, Doamne! Mi-e frică să mă întorc la cuibul meu... Vremuri sumbre pentru o pasăre măiastră...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!