monologuri persoana mea

Memorie

îmi aplec zborul
îngreunat
de muzica ultimelor decenii
seisme captive
în ochiul minor
alimentează lumea insolită
cu aceleaşi monologuri
nefuncţionale

densitatea cuvintelor
e tot mai scăzută în conversaţii
gesturile disperate
sunt singurele certitudini
că mai existăm
sub o formă secundară
în memoria unei explozii
debordante

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologuri şi paralelisme

teamă şi păstârnac
aşa colegul
de la patul alăturat descrie
"nelocul" acesta
teamă pentru fricile iminente
viitoare şi trecute – trecute?!
Da, de replicile lor...
Păstârnac
Păstârnacul din borcanul meu cu
tocană de legume
aşa suntem
ne învaţă aici cum
să ne fie
frică de frici plus
poziţia păstârnacului destoinic...
băieţaşi –
ei uită că nu suntem născuţi
în spaţiul acesta, cel puţin eu
Nu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?

Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ţi stă mereu alături
Şi îţi face numai bine?

Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Şi te-ajută mai mereu?

Cine poate fi acesta?
Cine e, aş vrea să ştiu?
Ca să-l răsplătesc şi eu,
Ca şi el aş vrea să fiu.

Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu şti dragă cititor?
Imediat să mă anunţi, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulţumesc şi eu, înainte ca să mor.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

aruncă-ţi sentimentele
faţă de mine la coş
închide-le într-o conservă
de mult prăfuită
poţi să la toci cu satârul
să le spinteci
cu smoală să le picuri
să faci să dispară
poate aşa îţi va fi bine
poţi să dai delete
pe persoana mea.

poezie de Elena Lucia Boicea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ai curajul

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea

Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da

Tu nu ai curajul

[...] Citeşte tot

poezie de Ana-Maria Bitună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licoarea numită iubire

Iubirea e cea mai puternică licoare,
îţi face inima să bată doar pentru o singură persoană,
să plângi când îţi este dor de ea,
să simţi că pluteşti când îţi atinge mana...
Această licoare numită iubire,
nu are antidot decât dacă ai lângă tine,
persoana pe care o iubeşti...

poezie de Eugenia Calancea (4 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pieptul ţi se eliberează

Când pieptul ţi se eliberează de eul tău limitat,
Îţi zăreşti persoană iubita fără vârstă.
Nu te poţi vedea pe tine însuţi fără o oglindă.
Priveşte la persoana iubita. Ea este cea mai strălucitoare oglindă.

poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume şi cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune şi cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

Să fii a mea cu primăveri şi verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.

Să fii a mea peste tăcerea nopţii,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduţi în voia sorţii,
Să fii a mea, mereu a mea, să fii.

Să fii a mea cu prunci şi curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul şi surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!