mit

Papa Leon al X-lea: Ne-a convenit de minune acest mit al lui Hristos.

replică din romanul Ultimul templier de Raymond Khoury
Adăugat de kata
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Înainte de toate, zeii sunt şefi! Faţă de subalterni trebuie să păstreze o anumită distanţă! Nu poţi aplatiza un mit stratificat! Spaime telurice, conjugate cu himere cosmice? Globalizare! Toată lumea într-o singură sectă! În centrul parcului, îngeri decăzuţi, braţ la braţ cu demoni reformaţi.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Booth: Putem să nu mai deschidem subiectul mitului lui Hristos? Unii cred că e mai mult decât un simplu mit.
Brennan: Da? Cine în afară de tine?
Dr. Goodman: De exemplu eu, dr. Brennan. Sunt diacon la biserică.
Angela: Şi eu. Adică sărbătoresc Crăciunul şi Paştele.
Hodgins: Deşi cred că religia este doar o mişcare politică menită să controleze masele, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu mă iubeşte.
Zack: Eu sunt un adept al empirismului şi al raţiunii, asta dacă nu vorbeşti cu mama. Atunci sunt luteran.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visarion: Spânule, sunt chemat la minister! Vreau să-mi ţii locul până mă întorc... (Spânu se aşează pe scaunul lui Visarion.) Îţi stă bine, Spânule!
Spânu: Eu... eu, stiţi, domnule director general, nici nu îndrăznesc să sper!
Visarion: Nu-ţi fă probleme, Spânule... şi cei din urma vor fi cei dintâi. (Pleacă.)
Spânu (singur, singurel în cabinetul directorului general, pe scaunul acestuia): Scaunul! Mitul, sublimul mit al scaunului. De pe acest scaun, cred şi eu, ţi-e uşor să spui: M-ai înţeles, Spânule? Fă aia, Spânule! De ce n-ai făcut, Spânule! Du-te, Spânule! Vino, Spânule! Semnează, Spânule! Nu semna, Spânule! Ţine-mi locul, Spânule! Aleargă, Spânule! Eşti greu de cap, Spânule! Procură-mi aia, Spânule! Procura-mi ailaltă, Spânule!
Visarion (întorcându-se pe neaşteptate): Ce se întâmplă, Spânule?
Spânu: Se întâmplă, domnule director general! Se mai întâmplă!

replici din Unda veselă, spectacolul "Fericirea de a fi cal", sceneta "Scaunul" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galadriel: Totul a început odată cu făurirea Inelelor Puterii. Trei dintre ele au fost dăruite elfilor; fiinţe nemuritoare şi cele mai înţelepte şi mai încântătoare. Pe alte şapte le-au primit conducătorii piticilor, mineri şi meşteşugari desăvârşiţi din tunelele munţilor. Iar nouă, nouă inele au fost încredinţate oamenilor, care îşi doresc, mai presus de orice, putere. Pentru că în fiecare dintre aceste inele se afla puterea şi ambiţia de a conduce peste orice rasă. Însă toţi au fost înşelaţi, pentru că încă un inel a fost făurit. În ţinutul Mordor, în flăcările Muntelui Blestemat, Lordul Întunericului, Sauron, a făurit în secret, un inel care să le controleze pe toate celelalte. Şi în acest inel a ascuns toată cruzimea sa, toată răutatea şi ambiţia lui de a domina orice formă de viaţă. Un singur inel care le guverna pe toate celelalte. Unul câte unul, popoarele din Pâmântul de Mijloc au cedat în faţa puterii Inelului. Însă au fost câţiva care au rezistat. O ultimă alianţă a oamenilor cu elfii a pornit împotriva armatelor din Mordor, iar pe pantele abrupte ale Muntelui Blestemat au luptat pentru libertatea Pământului de Mijloc. Victoria era aproape, dar puterea Inelului nu putea fi înfrântă. Iar în acel moment, când pierise orice speranţă, Isildur, fiul regelui, a luat sabia tatălui său. Şi Sauron, duşmanul popoarelor libere din Pământul de Mijloc, a fost învins. Inelul a ajuns în mâinile lui Isildur, care a avut o singură şansă de a distruge răul pentru totdeauna, dar sufletul omului este uşor de ispitit. Iar Inelul Puterii are o voinţă proprie. L-a trădat pe Isildur, provocându-i moartea. Astfel, unele lucruri care n-ar fi trebuit uitate, s-au pierdut. Istoria a devenit legendă. Legenda a devenit mit. Şi 2500 de ani mai târziu, inelul a supravieţuit tuturor formelor cunoaşterii. Până când, s-a ivit şansa ca inelul să-şi aleagă alt purtător. Inelul a ajuns la creatura numită Gollum care l-a ascuns în tunelurile adânci ale Muntelui Blestemat acolo unde l-a şi mistuit. Datorită inelului, Gollum a trăit nefiresc de mult. Timp de cinci sute de ani i-a otrăvit mintea; iar în obscuritatea peşterii lui Gollum a aşteptat. Forţele Întunericului s-au furişat din nou în pădurile lumii. Zvonurile vorbeau tot mai mult despre o umbră venind din est, şoaptele despre o teamă dincolo de cuvinte şi, astfel, existenţa Inelului Puterii a fost recunoscută. Venise vremea sa. Aşa că l-a abandonat pe Gollum. Apoi s-a întâmplat ceva ce nici măcar Inelul nu prevăzuse. A fost luat de singura creatură la care nu s-ar fi aşteptat nimeni. Un hobbit, Bilbo Baggins, din Comitat. Pentru că va veni curând o vreme în care destinele noastre, ale tuturor vor fi hotărâte de hobbiţi...

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!