mirositor

Urât mirositor...

Se simte-n aer dacă vreţi
Miros de clismă şi bureţi
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...

De iarbă putredă, respect,
Nu înţeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzaţi, spirit de turmă...

Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...

Mai am aici să fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Şi ce urât... mirositor...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nardul (Nardostachys jatamansi)

E o plantă minunată, cu flori ca de liliac,
Cunoscută din vechime, aromată şi de leac,
Şi din care se extrage un ulei mirositor,
Cu parfum care te-mbată, un ulei vindecător.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie sumară

E Lumea toată o defecare,
Se răspândind din hoit, treptat
Mirositor, la macerat!...
Împuţind Pământ, de n-ar fi Soare.

Şi Omu' e tot o înfumurare,
De importanţa-i fermecat;
De aceea-i bunul, îngropat...
Mai bine gol; pretinde un... Soare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristale trucate

cum sunt cărţile scoase din buzunar
arată ochii tăi fardaţi atent
ca o zi emoţionantă cu sclipiri
stoarse dintr-un gând fugar
ne ţinem de mână şi ne dăruim cristalele
false scoase la plimbare înainte de a fi
aruncate în primul coş mirositor de gunoi
îţi caut teama din priviri instalată
la mare artă în paşi de vals de voinţa
moartă aveai iubirea ţâşnită din noi doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pietrele mor frumos

De ce sa ne ingroape, de ce sa ne arda?
Parasita de suflet,
Despartita de cer, intinsa la orizontala,
Carnea noastra nu stie sa dispara discret.
Ce mai ramane din noi devine umila hrana
Pentru bacterii si alte vietuitoare primitive
Care ne devoreaza incet, prea incet.
Parasita de suflet, carnea noastra
Se descompune incomplet,
Ca florile in glastra: mirositor si abject.
Orgolii, orgolii, orgolii...
De ce am merita sa fim mai presus
Ca florile sau ca alte vietuitoare sub soare?
Numai pietrele mor frumos
Si uneori copacii -
In picioare.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavară

Miroşi a flori de primăvară,
A brânduşă, a tămâioară.
Căldură emani prin orice por,
Să-mi aline al meu dor:
Dor de copaci înfrunziţi,
Dor de ghiocei pitici,
Dor de păsări cântătoare,
Dor de ploi trecătoare,
Dor de soare strălucitor,
Dor de liliac mirositor,
Dor de râsete pe câmpii,
Dor de viaţă, copilării.

Miroşi a linişte, a iubire,
Gânduri bune şi fericire.
Emani prin pori doar bunătate,
Primăveri îndepărtate.
Privirea ţi-s copacii înfrunziţi,
Ghiocei abia înfloriţi
Zâmbetul străluceşte-n zare,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Monica Burtea
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou din cuvinte

pietrele respiră un aer mirositor a veşnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbaţii îşi scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
şi aşteaptă nepoţii plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări

pământul respiră aerul purificat al morţii
anotimpurile s-au înfrăţit cu cerul
plouă rar şi mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă şchioapă prin gânduri
şi desfinţează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – să-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nări, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
"Fiţi veseli" - îngerul le-a spus
"Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!"

Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ion Creangă
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

calc căzut în mine, în nelinişti pe o frunză de timp ruginită
descopăr un pom, o pasăre, o toamnă întârziată, liniştită

calc pământul negru, afânat, mirositor şi lung privesc un nor
descopăr că totul este ceva, ce demult am uitat să văd şi toate dor

calc pragul casei bătrâneşti şi mă opresc în tinda, bătrână, veche
descopăr ani mei, în pereţi, în şopronul casei, în pridvor şi-n vetre

calc drumul pădurii pieptiş, urcând acolo sus în poiana vieţii mele
descopăr ca o imagine fugară, în ceaţă, pe tine iubirea mea fierbinte

calc drmul vieţii uitâdu-mă înapoi, plecând pe drumul sorţii mele
descopăr o amintire, un tablou, un sân, un gând, drumuri multe

calc cu privirea îndreptată inainte şi te caut în mare de mulţime
descopăr după un timp că te-am găsit demult şi eşti acasă, la mine

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!