Serioase/triste despre mirositor
Rezultate pentru mirositor în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor.
Solomon în Biblia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândiți-vă ce fantastic își imaginează religia lumea cealaltă: paradisul în care totul este ușor, suav și plăcut mirositor, unde liniștea și calmul sunt desăvârșite și definitive; infernul unde totul e întunecat și sufocant, ființele sunt desfigurate de suferințăși lipsă de speranță.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre religie, citate de Ion Băieșu despre religie, citate despre întuneric, citate despre rai, citate despre perfecțiune, citate despre imaginație sau citate despre iad
Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre viață
- citate despre bucurie
- citate despre aer
- citate despre timp
- citate despre primăvară
- citate despre ochi
- citate despre gură
- citate despre flori
Primavară
Miroși a flori de primăvară,
A brândușă, a tămâioară.
Căldură emani prin orice por,
Să-mi aline al meu dor:
Dor de copaci înfrunziți,
Dor de ghiocei pitici,
Dor de păsări cântătoare,
Dor de ploi trecătoare,
Dor de soare strălucitor,
Dor de liliac mirositor,
Dor de râsete pe câmpii,
Dor de viață, copilării.
Miroși a liniște, a iubire,
Gânduri bune și fericire.
Emani prin pori doar bunătate,
Primăveri îndepărtate.
Privirea ți-s copacii înfrunziți,
Ghiocei abia înfloriți
Zâmbetul strălucește-n zare,
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre primăvară
- poezii despre copaci
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre aur, citate despre Soare, citate despre început, citate despre verde, citate despre tristețe, citate despre singurătate sau citate despre noapte
Tulburatorul vis
Acest pamânt mirositor si lacom
Cu trasnetele lui ucigatoare,
Fara belsug si fara adaposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii.
Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul, si zburam
Aripile din umeri le reteaza.
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând, a câta parte?
Parintii mei, cugetatori, au curs
[...] Citește tot
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre relativitate, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre glezne sau poezii despre cuvinte
Cămara în care intrară era așa de mândru împodobită, încât bietul cioban se mira cum o să calce el pe velințele și scoarțele alea scumpele ce erau așternute pe jos. El se ciudi și mai mult când văzu pe fiul de boier mare că intră și calcă fără milă peste dânsele, ca și cum ar fi fost cine știe ce zdrențe. Păreții erau albi ca laptele și cu niște vărgi de aur. La ferestre erau niște perdele de mătase d-aia bună și groasă, întinse pe niște drugi de aur. Pe lângă păreți, niște lavițe și o masă de lemn mirositor, lucrate cu meșteșug. Paturile era de o parte și de alta ale cămării și cu un fel de oranist dasupra, numai de mătăsărie d-aia buna, înmuiate în fir, așezate pe patru stâlpi lucrați ca melcul și cu niște dungi de aur. Așternutul era de niște pânză albă ca zăpada și subțire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era îmbrăcată cu pânză de borangic de cea mai aleasă. Ciobanul intră cu sfială. Abia călca, ca să nu strice velințele. Se puse binișor în pat ca să nu se mototolească albiturile. Iară fiul de boier, cum intră, se aruncă pe un pat, parc-ar fi fost la dânsul acasă, și se tolăni. După ce se stinse luminarea, ciobanul începu a ronțăi la floricele prin întuneric.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oi, citate despre alb, citate despre zăpadă, citate despre superlative, citate despre mândrie, citate despre lemn sau citate despre lactate
Târâtură de nație în sfântă de țară
Nu-i deloc nouă hâda rușine a spurcăciunii
Ce-mprăștie excremente împuțind harul lumii,
Dar parcă n-a mai fost în istorie o altă
Mai lașă, vanitoasă (la greu, te lasă baltă)
Și fură și se plânge că n-are bani de trai
Și munca o urăște, vrea traiul pe vătrai
Cerșind la infinit sponsor-izări... Temei
Având lenea de gaj, "full"-tâmpă de idei...
Politica o face doar prin trădări, ruine
Din cei de jumulit... Răul altuia îi e bine!
E pururea avidă, ca-ntr-un război civil,
Să-și pună însăși piedici, să-și crescă pe copil
În cultu-escrocheriei, al școlii păcălite,
Al furtului de-averi, de case neplătite....
Căci Terra îi e datoare să îi plătească dări
Ce-nfașcă de prin bănci, visând falimentări
Să scape, ipocrita, făcându-și legi nedrepte
Și masochistic râde detronând vechi percepte
Ce alții au tot clădit, cast, în naivitate
De vorbe strînse-n mână și odă la dreptate!?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine, poezii despre prostie sau poezii despre onoare
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre negru, poezii despre insule, poezii despre antichitate, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Demonism
O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea și soarele-i fereasta
La temnița vieții. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit și transparent, mirositor
Și cald. Câmpii albastre se întind,
A cerurilor câmpuri potolind
Vânăta lor dulceață sub suflarea
Acelui aer aurit.
Acolo stă la masa lungă, albă,
Bătrînul zeu cu barba de ninsoare
Și din păhare nalte bea auroră
Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci
În haine de argint, frunți ca ninsoarea,
Cu ochi albaștri cari lin lucesc
Și-ntunecat în lumea cea solară,
Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi,
Îi mângâi' barba lungă, -și razim' capul
De umerii bătrâni cuprinși de plete.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moart, poezii despre albastru, poezii despre naștere, poezii despre aur, poezii despre îngeri, poezii despre viermi, poezii despre victorie sau poezii despre păr
<< < Pagina 1 >