metropolă

Paris

niciodată
chiar în vremurile bune
n-am visat să
mă plimb purtând beretă
cu bicicleta prin acea
metropolă

iar Camus
întotdeauna
m-a
călcat
pe
nervi.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi astfel am ajuns

Şi astfel am ajuns.
Perspectiva se-îngustează şi devine zveltul St. Lawrence.
Un fluviu conţinând, totuşi, o metropolă,
cu o mie de insule,
aşa cum l-a găsit Cartier,
aşa cum l-a descoperit Cabot (i-am văzut faţa
în Palatul Ducal din Veneţia).
Avem eroii noştri fizici –
şi, de asemenea, suntem o naţiune
făurită la mijloc de ape.
Cumva, un loc mai mare decât cel pe care l-am părăsit:
o ţară cu anumite resurse,
cu o minte a ei, proprie, dacă nu-i este foame.
Munţii Gaspé, retraşi în fundal, moţăie,
în aerul rarefiat al dimineţii.
Acolo, acasă, vor fi feţe pline de toată această lumină,
inexpresive poate, dar frumoase.
Niciodată un început nu este uşor.
Ne aşteaptă multă muncă.
Europa este în urma noastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel McCumber

Când am plecat în metropolă, Mary Mc Neely,
Am plecat să mă întorc pentru tine, da, aşa a fost.
Dar Laura, fiica moşieresei,
S-a strecurat cumva în viaţa mea, atrăgându-mă la ea.
Apoi, după mulţi ani, pe cine crezi că am întâlnit,
Daca nu pe Georgine Miner din Niles – un grăunte
De dragoste liberă, asemănătoare grădinilor în stilul lui Fourier,
Care înfloreau înainte de război în tot ţinutul Ohio.
Diletantul ei de amant o obosise
Şi ea s-a întors către mine căutând putere şi comfort.
Era genul acela care plânge
Şi pe care îl iei în braţe, pentru ca mai apoi
Să-ţi mânjească faţa cu nasul care-i curge
Şi care îşi goleşte mucii pe tine;
Apoi îţi muşcă mâna şi fuge –
Iar tu rămai rănit să miroşi cerul.
De aceea, Mary McNeely, n-am meritat
Nici măcar să-ţi sărut cusătura rochiei.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la New York

Oraşu-i cuptins de neurastenie,
n-are odihnă, nici somn.
Cerşetorii-s stăpâni peste noapte,
cum peste zi poliţiştii ar fi;
şi nu sunt ceruri zgârîiate de turnuri,
nici lunatici să meargă pe-o umbră,
în ideea că s-ar balansa pe o sârmă,
care ar putea traversa această
fără de seamăn Metropolă.
Trec maşini cu sirenele-n ţipăt, suprapuse
tramvaie mai trec; şi mai trec legiuni
de naţiuni, care mai de care mai grăbite,
fie că ziua-i în amiaza mare,
fie că-i chiar toiul nopţii.
Subterane metrouri scârţâind în staţii,
până la ruperea nervilor,
oameni fără nici o identitate,(aparent)
vagabonzi şi drogaţi, ţin de urât
mai târziului nopţii şi tîrfelor
şi din când în când, parcă prea des,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!