mda

Angajare

Mda... Eşti cam tinerel,
Sigur tu nu ştii nimic.
Ia mai stai tu niţel
Să îmbătrâneşti un pic!

Mda... Esti cam bătrânel,
Sigur nu mai ştii nimic.
Nu ai putea tu niţel,
Sa întinereşti un pic?

Mda... Eşti cam şcolat,
Lucru care... cum să spun...
Noi am vrea un angajat
Nu tocmai aşa de bun.

Mda... Eşti cam neşcolit.
Lucru care... cum să spun...
Noi pe post am stabilit
Să găsim unul mai bun.

poezie de Ana Truta (23 martie 2021)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a declarat

Un om a declarat universului:
"Domnule, eu exist!"
"Mda," a răspuns universul,
"Oricum, chestia asta nu-mi crează
Nici un fel de obligaţie."

poezie de Stephen Crane
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a declarat universului

Un om a declarat universului:
"Domnule, eu exist!"
"Mda," a răspuns universul,
"Oricum, chestia asta nu-mi crează
Niciun fel de obligaţie."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre împărţirea unui soţ

Să se ducă dracului acea soartă
care te face să împarţi cu altă femeie un bărbat.
Una se alintă sub pături de bumbac;
celeilalte-i este frig.
Din când în când, mda, poate da sau poate nu,
o dată sau de două ori pe lună, oh, ca şi cum n-ar fi.

Cauţi să te agăţi ca musca de fiertura de orez,
dar orezul e mucegăit. Munceşti ca o servitoare,
dar fără a fi plătită. Dacă aş fi ştiut cum vor sta lucrurile,
cred că aş fi ales să trăiesc singură.

poezie de Ho Xuan Huong , 1772–1822, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulţumit şi hulitor.

Îl ştii pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arţag,
E păcătos şi cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaş.
Un călător nefericit,
Înfumurat şi cârcotaş
Şi prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngeri

Am obosit să mă ascund-n spatele monitorului
Parcă aş fi în faţa unei ape vii
Ceva încremenit ce prinde viaţa
Brrrrrrr
Mi-e teamă să nu fiu absorbită
Dincolo...
Dar... parcă...
aş vrea să mă dizolv printre pixeli
În cea mai erotică îmbrăţişare din lume
Cea mai desăvârşită iubire

Un program nebun de fericire
Scriind
Răsfoind
Minţind
Vrăjind
... în rând cu lumea
Inventând poveşti nicicând posibile
Cuvinte împuşcate cu încredere
Victime zdrobite...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marcian
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte în trei strofe

Dacă n-aş avea cuvinte, poate, n-aş putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naşte cuvintele,
reflectând datele unei realităţi personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc aşa, cumva profesional,
reuşind faţa nostimă, cu pistrui şi gropiţe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îţi place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulţimii.

Viaţa asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere şi dosnice ascunzişuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulţi, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!

Degeaba!?

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Ana

Ana era mai degrabă urâtă, n-aş spune slută, dar avea
o figură banală şi-un fel de fire uscată
nu râdea niciodată, ba mint, uneori mai zâmbea
când vedea -habar n-am ce- poate un fel de adânc
în sinea sa,
poate copiii altora sau altceva,
n-o să ştiu;
oricum, te trezeai într-un târziu
cu ea că zâmbea. Stâlcit şi firav.
Da,
Ana era o făptură ciudată. Tristă ca o picătură de apă.
Un fel de pată
măruntă, sâcâitoare, pe un şervet de mătase,
un fel de frig care intră sub pragul din case.

N-avusese niciodată bărbat, doar un amant amărât, cândva
foarte demult, foarte aşa... cum să spun,
însurat şi sărac
un pic filosof, un pic posac.
Nici n-o prea iubise cu adevărat,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar

"Eşti plin de vise", mi-a zis de parcă aş fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea şi plutesc aşa, ca o văcuţă gonflabilă din reclame"
"şi de paradoxuri desăvârşite"
"şi de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deşi nu-i convine deloc: "mda..."
Aşa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproşa că pun cuvintele acolo unde nu te aştepţi
şi caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neaşteptate
lăsând rezemat de geam între muşcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfăţişând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găseşte lipit cu buburuza cu magnet
de uşa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată şi odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ţi ţii morţii din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărţi nescrise
şi mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!