mar mere

Aripi din mere roşii

Amorţiţi îmi sunt ochii de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
căzut.

Credeam că merele roşii sunt îngerii mei.
Le purtam la mine
şi muşcam cât-un măr
să-mi răsară flori de îngeri pe buze.

Le-ai gustat mai apoi tu
şi mi-au crescut aripi din mere roşii.

Amorţiţi îmi sunt ochii acum de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
ce cade.

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi,
Vremea e să vă treziţi.
Casa să vi-o aranjaţi,
Flori de măr,
Şi masa s-o încărcaţi
Flori de măr,

Ca umblăm şi colindăm
La mulţi ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriţi,
Flori de măr,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Flori de măr,

Şi la anul vom veni,
Numai dacă ni-ţi pofti.
Şi mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Flori de măr,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguţe înnegrite,
Ca şi noţile cernite.

Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Şi-mi duc gândul înapoi,
Cu paşi mici printre trifoi.

Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.

Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare eşti a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la ţară?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

[mere de vară]

îmblânzesc inorogii
rătăciţi
într-un pătrat

îmi pun
degetarul
şi-ţi citesc
în palmă

eşti
o ameţeală
care umblă
prin vene
ţinând fusta
în mâini
plină
cu mere
de vară

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu mere a şarpelui

Şarpele năpârleşte în livada raiului
în coajă de măr îşi transformă pielea
încolăciţi de reptila cu haine noi
Adam şi Eva îi gustă vechea epidermă

se scutură paradisul în bătăile de toamnă
sub aripa agitată a îngerului
două frunze cad
lovite de piciorul arhanghelului
alunecă pe o spirală de ADN
lovindu-se de sictirul norilor
trec prin masa cenuşie a cerului
unde se pregăteşte potopul pentru Noe

în sunetul de piatră al legilor
spirala se împleteşte cu toiagul evreu
la despărţirea apei
două picături curg
cuie ruginite prin mâinile salvării
întinse de Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un măr...

Ca unui măr sălbăticit în crâng
Îţi înfloreau privirile, iubite,
Iar braţele, în jur, încolăcite,
Mă apăsau cu greu, ca să mă frâng.

Cât cer, cu tot albastrul infinit,
M-a înghiţit sub pleoapa ta furişă,
Doar visul ţi-am atins ca o gheişă,
Deşi, nimic nu-mi este-ngăduit!

Neprihănitul meu măr înflorit,
E noapte şi se sinucide luna,
Poate că moartea ei ne e arvuna,
Tainicei nunţi la care am râvnit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!