Aripi din mere roşii

Amorţiţi îmi sunt ochii de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
căzut.

Credeam că merele roşii sunt îngerii mei.
Le purtam la mine
şi muşcam cât-un măr
să-mi răsară flori de îngeri pe buze.

Le-ai gustat mai apoi tu
şi mi-au crescut aripi din mere roşii.

Amorţiţi îmi sunt ochii acum de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
ce cade.

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lerui-ler

Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscoleşte înflorind o fată
din pământ şi pân-la cer

Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
şi-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger

Doar vioara parcă ninge
viscoleşte înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată

Lerui-ler cu flori de măr

o mână mă scoate-n cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi,
Vremea e să vă treziţi.
Casa să vi-o aranjaţi,
Flori de măr,
Şi masa s-o încărcaţi
Flori de măr,

Ca umblăm şi colindăm
La mulţi ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriţi,
Flori de măr,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Flori de măr,

Şi la anul vom veni,
Numai dacă ni-ţi pofti.
Şi mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Flori de măr,

Şi colinda nu-i mai multă,
Să trăia cine ascultă!
Şi colinda-i atâta,
Flori de măr,
Cine-ascultă să trăia,
Flori de măr!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu flori

Ninge cu flori de cais şi flori de măr,
Ninge în taină, vis şi adevăr,
Îmi bate-n geam, târziu, un ram de stele,
Alerg pe-un câmp de flori de viorele.

E fraged cer şi fraged vis, cuvântul,
A-nmugurit în orice colţ pământul,
Lumina ca o candelă musteşte,
Un an de muncă nou se pregăteşte.

Se-ntorc la cuiburi păsări călătoare...
Pe câmpuri cântă roiuri de tractoare,
Cu flori în plete,-n marmuri ceruite,
Sculptez din nou aducerile-aminte.

Se-ntoarce la geneză libertatea
De-a renaşte-o altă primăvară,
Îmi bate-n geam un ram de stele, noaptea,
Îmi bate-n geam în fiecare seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliţi prin iarbă.

Ştiu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleaşi care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Ştiu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roşu,
îmi tremură fiinţa,
noaptea şi ziua sunt una,
şi noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naştem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoşi.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuşi se joacă doi copii voioşi.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton şi moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Şi se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreţ
Şi arde din nou ca o văpaie.

poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai un măr şi eu am un măr şi facem schimb de mere, atunci tu şi eu vom avea în continuare un măr. Dar dacă tu ai o idee şi eu am o idee şi le schimbăm, atunci fiecare dintre noi va avea două idei!

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Pleşca Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mâncăm un măr în fiecare dimineaţă

Românii-ascultă de povaţă,
Ei n-au la mic dejun biftec,
Mănâncă-un măr de dimineaţă,
Dar mulţi înghit... din măr... în sec.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2012)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie conjugală

În tinereţe dintr-un măr muşcam
Şi amândoi din el ne săturam
Şi-am împărţit la mere într-atât
Că sunt sătul şi astăzi... până-n gât.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Fii atentă, Dora,
peste tot trec femei
răpuse
de o coajă de măr. E roşu-roşu,
precum adâncul lacurilor
în care s-au prăbuşit iubiri
de mesteacăn.
Va ninge roşu.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi aici un copac în această grădină care în fiecare vară produce mere, şi noi îi spunem măr pentru că acel copac face mere. Asta e ceea ce face. În regulă, acum aici avem un sistem solar în interiorul unei galaxii, şi una dintre ciudăţeniile acestui sistem solar este că cel puţin pe planeta Pământ, acesta produce oameni! Exact cum un măr face mere!

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi bănuiesc faptul că Eva a muşcat dintr-un măr de soi, sunt convins că omenirea ar fi suportat aceleaşi consecinţe şi dacă ar fi gustat dintr-un măr pădureţ.

aforism de Mihail Mataringa (25 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi e vară ninge, ninge...

Mă doare clipa cea târzie
Şi albul de pe tâmpla mea
Deşi îmi fac anestezie
Cu gheaţa florilor de nea

Urăsc sărutul bătrâneţii
Şi Doamne cât de mult aş vrea
Să cumpăr anii tinereţii
De s-ar putea, de s-ar putea.

Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Şi-aş vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.

Obrazul mi-e talaz de riduri
Şi simt cum vine în galop
Un asfinţit cu patru scânduri
Care îi spune vieţii: -Stop!

Afară vremea parcă plânge
Şi-n lacrima din ochii mei
Deşi e vară ninge, ninge
Cu amintiri şi flori de tei.

De undeva un ţipăt jalnic
Îmi face sufletul un nor
Şi-n cenuşiul de zadarnic
Îmbrac venirea zorilor.

Şi inima se face mică,
Şi-o ţine doar într-un oftat
Iar sufletul mi se oftică
Gândind la câte am ratat.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
şi curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viaţă,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogoleşte în zare
şi nu ştie unde sunt...
Te-aş privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu eşti răspuns, speranţă şi cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu aprins

când m-am trezit dis de dimineaţă
cerul era roşu
indubitabil era roşu aprins
se transformase în arbore
păsările i se aşezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
şi cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deştepatarea
cerul roşu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roşu
ca un imens arbore mă ţinea
prieteneşte de mână.
trăieşti, trăieşti, trăieşti,
îmi ciripeau îngereşte păsările.
din cuiburi roşii puişorii roşii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr stricat poate strica şi alte mere, dar un măr sănătos nu poate însănătoşi un măr stricat.

citat din Mario Rigoni Stern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt măr de lângă drum ...

Sunt măr de lângă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,
În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pământul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul

Sunt măr înflorit,
măr întomnat,
fructele-mi cad
în cazanul încins
pe-al trunchiului rug...

Sunt abur
albastru
ce plânge pe ţeava
de tulnic;

lutul olarului,
cidrul,
din mine seve
îşi trag.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt viu şi nevătămat...
Ies din casă
şi mă urc direct pe cer;
las plimbarea-n doi pi er
şi mă fac că nu îmi pasă
de-adevăr;
mă simt ca sunt bătut măr,
şi, năuc
îmi zic că nuc,
doar ăsta ce e bătut
toamna, când n-a mai putut
ca să-şi ţină fructele;
la lumină
văd ca sunt căzut din pom;
dar sunt om
mi-am zis acum...
şi pe drum
trece o căruţă plină
cu rachiu;
deci... sunt viu!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ridic din dorul greu

În cârje mă ridic, mă simţi de-acolo dragul meu?
Mă vezi? Mă vezi cum mă adun în geamuri?
Cât de departe eşti copilul meu? Câte ape sunt intre
sufletele noastre? Câţi munţi? Cât soare şi câte lacrimi
primeşti din partea mea?
Cât iţi vorbeşte luna despre mine, dragul meu?

Mă încheg în faţa la ferestre
Din plumbul dorului ce-mi bate
În pieptul obosit de timp
Şi de un braţ de lemne sparte,
M-adun în cârjele din mine
În oasele ce mă îngheaţă
În albe coaste ce mă-nţeapă
În muşchii subţiaţi din carne.
În mine port grămezi de ani
Şi ceasuri legănate pe picioare
Picioare ce ţi-au fost leagăn sub trup
Cinci ani şi jumătate.
Au venit colindători, flori dalbe,
Cu căciuli de oaie neagră, dragul mamei,
Şi mă zoresc să ies la uşă, flori dalbe,
Cu colaci şi mere roşii, dragul mamei.
Au venit colindători, flori de busuioc,
Cu ilice din postav, dragul mamei,
Mă tot strigă şi colindă, flori de busuioc,
Să ies cu plăcinte calde, dragul mamei.
Stau pe prispă şi ascult, florile dalbe,
Cum îmi cântă toţi feciorii, dragul mamei,
Cum lovesc lutul cu bice, florile dalbe,
Şi cu clopoţei m-alintă, florile de măr.
Scutură omăt pe mine, cetină de brad,
Din crenguţe reci şi verzi, cetină de brad,
Să mă bucure străinii, dragul mamei,
Cu vâsc binecuvântat, de la Domnul.
Să am zile fericite, florile dalbe,
Şi putere să-mi pun masa, flori de măr,
Să mă ţină cârjele, dragul mamei,
Cât o să lipseşti de-acasă, flori de măr.
Uite se coboară luna, flori de busuioc,
Şi eu mă aşez la foc, flori de busuioc,
Pun un lemn şi-un dor pe jar, dragul mamei,
Să-mi ardă tot plumbul greu - inima cu sânge.
Să mă uşurez de dor, florile de măr,
Până scapă zori-n flori, cetină de brad,
Să mă treacă luna podul, florile de măr,
De o noapte grea şi rece, dragul mamei.
Să mă-ncheg din nou în geamuri, flori de măr,
Din speranţe şi muşcate, flori de măr,
Să m-atingă Dumnezeu, dragul mamei,
Cu doi ochi de-ai tăi în poartă, Domnul să mă binecuvânteze.
Să nu mor de sărbători, dragul mamei,
Să ai lacrimi de Crăciun, florile dalbe,
Să nu duci suspin în suflet, florile dalbe,
Prin străini să plângi orfan, dragul mamei.

poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!