manuel bandeira

* * *

Fii ca un râu curgător,
Tăcut în noapte,
Să nu te temi de bezna nopţii.
Şi dacă stele sunt pe cer, să le oglindeşti.
Şi dacă cerul se înnorează,
Nu-i nimic:
Ca şi râul, noru-i apă;
Oglindeşte-l fără mâhnire
În adâncurile-ţi liniştite.

poezie celebră de Manuel Bandeira
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuel Comnen

Într-o zi tristă de septembrie
împăratul Manuel Comnen
şi-a simţit moartea aproape.
Astrologii curţii – plătiţi, bineînţeles – insistau
că mai avea încă ani mulţi de trăit.
Dar în vreme ce ei îşi dezvoltau convingerile,
el şi-a amintit o mai veche datină religioasă
şi-a poruncit să i se aducă veşminte ecleziastice
de la o mănăstire.
Le-a îmbrăcat, bucuros să se înfăţişeze dincolo
ca un simplu preot sau călugăr.

Fericiţi toţi acei care cred
şi care asemeni împăratului Manuel îşi încheie vieţile
îmbrăcaţi modest în credinţa lor.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Andaluzia

Cádiz, limpezime-nsorită, sub plaur
Granadă,-apa cu tângă durută.
Córdoba tăcută, cuib roman şi maur.
Málaga, glas de lăută.
Almería, cunună de aur.
Argintatul Jaén, Huelva, ţărm ce-n azil ia
cele trei caravele.
Şi Sevilia.

poezie de Manuel Machado, traducere de Dominique Ilea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis pierdut...

Traiesc clipe ratacite
In noptile nedormite
Unde visele, de tine bantuite
Mi se par clipe, din rai rapite...
Unde inima mea insangerata
De lacrimi inundata,
In tacere inecata,
Ar vrea sa zboare, macar o data
Sper inima ta indepartată,
Sa zburam printre nori
Si sa-ti spun de o mie de ori
Cel mai important vers:
Te iubesc...

poezie de Manuel Gabriel Danca (23 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte inghetate

M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.

Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.

Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.

Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.

poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de tăcere

Dincolo de tăcere
Se află o lume plină de durere
O lume în întuneric apusă,
Unde visele au încetat să bată la uşă.
Dincolo de tăcere,
Eu te aştept pe tine
Ca pe o rază aurie,
Ca pe o clipă de speranţă
În această lume întunecată,
Să cobori dintre nori
Să iubeşti printre muritori
Să fim doar noi doi
Printre mii de flori
Printre mii de vise
Două suflete închise.
A apus şi ultima rază de soare,
Moartea încearcă să mă doboare.
Chiar dacă nu mai am speranţă,
Dragostea mă ţine în viaţă...

poezie de Manuel Gabriel Danca (11 martie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu iubito imi dai o adiere
Care ma face sa plutesc prin cerul cenusiu
Si sa ajung la steaua care
Fericit ma va binecuvanta sa fiu.

Pe corbii negri, vestitori de durere
Doar tu ai avut puterea sa-i imblanzesti
Si sa ii transformi in porumbeii care
Zboara prin poezia pe care o citesti.

Timpul nu-si mai are rostul
In aceasta clepsidra pura a iubirii
Tu insuti esti trecutul, prezentul si trecutul
Nisipului ce ne va face nemuritori.

Doar tu imi dai o urma de speranta
Ca nu voi mai fi singur pe acest drum
Iar apusul negru ce il zaresc in fata
Va naste un nou rasarit acum.

poezie de Manuel Gabriel Danca (7 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Aş vrea să mor când ziua scade,
cu faţa spre cer, pe mare; mă duce dorul
acolo unde agonia pare-un vis,
iar sufletul – o pasăre care-şi ia zborul.

Neascultând nimic, în ultimele clipe
voi fi singur cu cerul şi cu marea:
mai multe vocile sau suspinele unor rugi
decât valurile muşcând cu dinţii zarea.

Să mor când lumina cu tristeţe-şi trage
mrejele-aurii din nemărginirea verde,
asemeni soarelui care-ncet se stinge:
ceva frumos, strălucitor, care se pierde...

Să mor, dar tânăr: înainte ca timpul
să transforme catifelata floare-n mărăcine;
cât timp viaţa şopteşte încă: sunt a ta,
deşi noi ştim că ea ne minte, ştim prea bine.

poezie de Manuel Gutierrez Najera,1859-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Am rugat o stea in noapte
Sa lumineze aceste soapte,
Sa le trimita in zbor spre tine
Pe o raza de iubire.

De ziua ta ma-n chin spre cer
Cu lacrimi in ochi ii multumesc Lui Dumnezeu
Ca a trimsi pe pamant un inger
Care a alunecat pe o raza, in adancul sufletului meu.

E un inger fara aripi, dar totusi zboara
La mine in vis, in fiecare seara.
Il astept si in aceasta noapte de vara,
Sa ii soptesc aceasta poezioara...

Al saisprezecelea trandafir a inflorit
In noaptea in care ingerii mi-au vorbit
Este mai luminos ca niciodata,
La multi ani, sa fii cea mai fericita fata.

[...] Citeşte tot

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de pian

Voci de pian iti soptesc o poveste
Culeasa de pe buzele clapelor triste si prafuite
De timpul care le-a abandonat reci si neinsufletite
Asteptand minunea de care acum sunt vrajite.
Voci de pian mute si fara speranta de a muri
Pe un alt taram, sub alte ceruri
Au dansat un dans surd prin aceste abisuri,
Dar acum ele curg prin alt fel de rauri
Spre un ocean castaniu dintr-o privire care
Mangaie vocea pianului si o face sclipitoare.
Si cad pe aceasta foaie ca recea despartire
A stropilor de ploaie ce parasesc cerul pentru vesnica nemurire.
Sunt voci de pian pe care doar tu le poti auzii
Si canta doar pentru tine, pentru ca doar tu le poti calauzi
Sa danseze in jurul tau ca niste fluturi confuzi
Daca au murit si sunt in rai, sau daca esti chiar tu raiul cand ii cuprinzi.

poezie de Manuel Gabriel Danca (10 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!