litera e

Litera lipsă

Noi doi,
avem acelaşi nume.
Dar eu,
mai am o literă în plus.
Sau poate că,
tu ai pierdut-o
în timp,
pe drum...

Dar litera asta,
e...
cât o lume-ntreagă!
Şi tot pe atâta,
ne desparte.

N-aş vrea să deranjez pe nimeni
întrebând,
dacă nu cumva...
cineva,
mi-a găsit...

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă - de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi politicienii mănâncă litere. Conform ultimelor studii, cea mai mâncată literă este însăşi litera legii.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

&

Eu sunt o literă oarecare A
Întind mâna şi mi-o strâng în pumn
O strivesc până la Z
Atunci apari Tu
Eşti o literă bărbătească după care suspină orice vocală
Cuvintele încep să rostească cuvinte noi

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea

Aseară am prins o literă, de vie
Era în călimară sindrofie
Şi eu ce amuşinam la întâmplare,
Am confundat-o cu o floare!...
Am pus-o sus pe haină, la butonieră
Şi litera era ca pasărea, stingheră,
Am măsurat-o cu peniţa, că e mică
Şi-am observat din ochi cum lacrima îi pică!
I-am dat batista şi am văzut că încă,
De teamă, când mă apropii e de stâncă!
Covor am smuls din liniştea de gânduri,
Şi-am aşezat seminţele pe rânduri!
O horă am încropit între izvoare
Şi litera a început să zboare...
Să cânte, să rostească, să devie,
La fel ca în călimară de zglobie!
De-atunci, am câmpul plin de flori
Şi de veşminte...
Şi litera se joacă în cuvinte!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmuz se re-varsă-n Univers: literă după literă, personaj după personaj.

Costel Zăgan în Lecturi perpendiculare (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera

frumuseţea zilei de 13
februarie a-nceput cu mici lipituri decupaje
din ziarele on
line – cum astăzi soarta îmi este
gândită de singurul dumnezeu navetist pe relaţia
timişoara-cenad, cred
cu o nebunie aparte în frumuseţea zilei de ieri
şi în ce
am citit în ultimul anotimp din ea din
litera
tura universală
plus
de o vreme suspin chiar în vântul de nimicit primăveri
plus
mai cred în litera cu
nasul pe sus
foarte sus!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă

pe verso
pune degetul înmuiat în curcubeu
nimeni nu va băga de seamă
îţi recunosc amprenta
ca pe o monedă nefalsificată
gust cuvintele invizibile
literă cu literă ştiu
pe o pagină albă
într-un surâs
se termină singurătatea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris cu literă de moarte

Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.

Păstrăm distanţe negre,
Căci nu ştiu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul

N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.

A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.

Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.

Şi încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înţeleagă.

Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!