Alfabetul
N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Și încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înțeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viață,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre dinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre păpuși
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre teatru
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre naștere, poezii despre imagine, poezii despre fotografie sau poezii despre dor
A avea
Privește-L în ochi pe Dumnezeul tău
și spune-I,
spune-I că soarele nu era perfect
atunci, la începuturi,
când l-a pus pe cer pentru tine...
Tu ai vrut să îl cioplești cu dalta ta
într-o formă perfect rotundă,
supradumnezeiască,
dar l-ai ucis.
Din rănile sale curge văpaie
pe pământ
și pădurile ard.
E atât de cald
încât toți oamenii au nevoie
să meargă la psiholog,
să-și descopere în ei depresia
și să o arate lumii cu degetul,
ca pe o scuză a nefericirii ce crește în ei.
Lumea ta este prea frumoasă acum,
pentru ca Dumnezeu să mai poată face parte din ea.
Omule, ești plin de tristeți într-o lume în care nu poți avea totul,
de aceea ai săpat în soare
până l-ai găurit
și i-ai scos miezul pentru tine,
doar pentru tine,
pentru a avea...
Iar acum, când vezi cu poftă și alte stele,
ești captiv în depresia lumii care a pierdut soarele.
Omule, L-ai pierdut pe Dumnezeu,
dar El nu te-a pierdut pe tine,
te așteaptă...
tu, să-L cauți,
dar nu prea departe,
nu în soare, nu în stele,
mult mai aproape...
în tine.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre păduri, poezii despre psihologie, poezii despre poftă sau poezii despre perfecțiune
Ți-am spus
Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...
Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...
Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiți.
Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre "nesfârșituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...
poezie de Gabriela Chișcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre frică sau poezii despre desen
Coșmar
În marea liniște ce încă ne-nconjoară,
Din când în când se rupe un catarg.
Blestemul a căzut și pentru a câta oară,
Am rămas iară și izolați în larg!
Picior peste picior e așezat destinul
Și lumea întreagă pare că-i la fel.
Pe ape sunt și-i prea departe țărmul
Ce-și ține orizontul numai pentru el.
Mă îndoiesc de mine și mă-ndoiesc de tine.
Mă depășește gândul că vom fi pierdut
Și ultima speranță ce-n viață ne mai ține,
Că mâine va fi șansa unui nou început.
Pe marea liniștii singurătatea mai înalță
Din când în când regretelor un val,
Mi-ar trebui să mai aștept încă o viață,
S-ajung cu visul meu până la mal.
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre singurătate, poezii despre picioare, poezii despre depășire sau poezii despre coșmaruri
Avem o singură viață acum. Nimeni nu ne-o oferă pe a doua. Tot ce ne scapă printre degete e pierdut pentru totdeauna. După care mult din timpul care ne mai rămâne din viață îl petrecem căutând ce am pierdut și credem că mai putem regăsi.
citat din Rosamunde Pilcher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp sau citate despre degete
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre unire, poezii despre plăcere, poezii despre noroc sau poezii despre muzică
Iubirea este foarte mare în meseria noastră. Căutați cât se poate binele, chiar dacă se greșește față de voi. Dacă e cineva care greșește, nu-i țineți ranchiună. Generozitatea e lucrul cel mai minunat. Există această cunună, de care să aveți grijă. Nici să vă aplecați prea tare că vă cade de pe cap, nici să vă țineți prea fuduli că loviți pragul de sus al ușii și vă strică, Doamne fere'! Mare grijă cu această cunună pe care o aveți și care nu este eternă pentru că lucrul cel mai groaznic nu e că am pierdut buletinul, portofelul, trenul, ci că am pierdut harul.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre superlative, citate de Mircea Albulescu despre superlative, citate despre meserii, citate de Mircea Albulescu despre meserii, citate despre iubire, citate de Mircea Albulescu despre iubire, citate despre greșeli, citate despre generozitate, citate despre existență sau citate de Mircea Albulescu despre existență
Mai am și alt coșmar, care provine din faptul că am orbit. Acesta este coșmarul în care încerc să citesc și nu pot pentru că personajele se însuflețesc, fiecare literă se transformă în alta, iar cuvintele, scurte la început, devin lungi cuvinte olandeze, cu vocale care se repetă când încerc să le descifrez. Sau dacă nu, spațiile dintre rânduri se lărgesc, literele încep să se întindă, totul apare scris în negru și roșu pe hârtie lucioasă și este atât de mare încât devine intolerabil. Și când mă trezesc literele îmi țin companie un timp. Pentru o clipă îmi trece prin minte: n-am să le pot uita niciodată și o să înnebunesc.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre cuvinte, citate despre coșmaruri, citate despre început, citate despre voce, citate despre roșu, citate despre negru sau citate despre lectură
Pricina
Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanță.
Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura și fruntea.
Dar nici așa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristețe, necazuri -
Parcă așa le zicea.
Lovitura de grație i-a fost dată în cap
Cu o bucată de destin
De esență tare.
Iertați-mi expresia,
Dar asta n-a fost viață!
De atunci, iată, am pierdut și jumătate din moarte
Așteptându-mi rândul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoștință pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voluntariat, poezii despre război, poezii despre pace sau poezii despre moarte
La început a fost punctul
la început a fost punctul
și în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naștere celorlalte
litere din alfabet
literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simțeau că lipsește ceva
și au stabilit reguli sub formă de propoziții
îmbinate în fraze
anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
și mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit și au devenit mai înțelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
și au inventat poezia
cea mai frumoasă poezie
era considerată poezia cu rimă
cu timpul rimele au devenit plictisitoare
puterea a fost luată de versurile la întâmplare
și versurile la întâmplare
s-au transformat în propoziții
și propozițiile s-au transformat în fraze
și frazele aveau nevoie de virgule
și virgulele aveau nevoie de puncte
și punctele au devenit într-un final
cele dintâi și din urmă semne
ale existenței negrului în universul
alb infinit
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie, poezii despre sfârșit sau poezii despre negru
Cea mai mare cantitate de timp pierdut este timpul care nu a început încă.
citat din Dawson Trotman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Opt ani din viața mea, de așteptare, de iluzii, de speranțe... S-au dus! Așa, dintr-o dată! Brusc... Într-o singură clipă! Cât ai bate din palme doar. Am pierdut, e clar! Totul.
Maria: Luci, nu vorbi așa! N-ai pierdut încă nimic!
Lucian: Nu?! Oare?! Am tăcut tot timpul ca idiotul și am amânat mereu momentul, așa că... E numai vina mea! Eu am greșit, mereu. Ce-aș putea face acum? Nu mai pot schimba nimic. Eu... Am pierdut, totul! Ce mi-a rămas? Sunt un nimic! Zero barat! Inutil...
Maria: Luci, te bat! Nu mai vorbi astfel!
Lucian: Ah, mă bați?! Ai vrea tu... De parcă ai și putea!? Poate aș merita și o bătaie. Zău... Dar am dreptate. Am pierdut, totul. Totul...
Maria: Nu, n-ai dreptate! N-ai pierdut încă nimic! Încă poți schimba ceva. Spune-i odată! Ce tot aștepți?! Vrei să-i spun eu?
Lucian: La ce bun?! Să mă refuze? Din nou? A câta oară? Nu m-am învățat oare minte? N-am la ce să mă mai aștept din partea ei...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre vorbire, citate despre vinovăție, citate despre tăcere, citate despre schimbare sau citate despre dreptate
Desprinderea
Aseară am prins o literă, de vie
Era în călimară sindrofie
Și eu ce amușinam la întâmplare,
Am confundat-o cu o floare!...
Am pus-o sus pe haină, la butonieră
Și litera era ca pasărea, stingheră,
Am măsurat-o cu penița, că e mică
Și-am observat din ochi cum lacrima îi pică!
I-am dat batista și am văzut că încă,
De teamă, când mă apropii e de stâncă!
Covor am smuls din liniștea de gânduri,
Și-am așezat semințele pe rânduri!
O horă am încropit între izvoare
Și litera a început să zboare...
Să cânte, să rostească, să devie,
La fel ca în călimară de zglobie!
De-atunci, am câmpul plin de flori
Și de veșminte...
Și litera se joacă în cuvinte!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vestimentație, poezii despre stânci, poezii despre păsări sau poezii despre jocuri
Regretele vor crește
Vor trece luni
și vor trece ani.
Și va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte
și la spânzurații cu piepturi sparte.
De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.
Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.
Poate că au căpătat alte înțelesuri
și s-au mutat
mai departe,
în locuri nemaivăzute,
neștiute,
pe drumuri încă neumblate.
A dispărut
un întreg trib
de cuvinte.
O întreagă viitoare civilizație
de aduceri-aminte.
În urma lor,
a mai rămas un rug.
Cenușa
încă mai e caldă.
Undeva,
încă se vede fum.
E fumul rămas,
după ce a ars
și ultima vocală.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre sat
Noapte bună, femeie !
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a știut
să-ți spună "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care și-a pierdut primăvara și vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care și-a pierdut
orele și minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aș vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aș vrea să mă încălzesc,
dar e frig și eu sunt...
Rece!
Bună seara, femeie!
Aș vrea să-ți spun "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...
În curând,
Noapte bună, femeie!
poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre toamnă, poezii despre secunde, poezii despre primăvară, poezii despre ore, poezii despre minute sau poezii despre iarnă
Dac-ai pierdut
Dac-ai pierdut apa,
scotocește norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranța,
e lungă așteptarea.
De nu ai cutezanța,
în zadar e încercarea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nori, poezii despre frumusețe, poezii despre foc sau poezii despre apă
Inspirație
Mi-am pierdut inspirația!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!
Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri și visări!
Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deșteptare,
Printre razele de soare!
Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat și...
Și n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În viețile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit
Iubire eternă
Acum, când simt că te-am pierdut pentru vecie,
Iubirea noastră suferă de amnezie...
Sentiment, joc, ascuns în cufărul uitării,
Ce dau fiorii tragici ai durerii.
Iubirea noastră a-nghețat precum în luna lui Gerar,
Iar inimile noastre au promoroacă;
Fulgii ce își cântă dansul efemer,
Iubirea noastră a rămas doar un mister.
Te caut zi de zi, în tăcere,
Iubirea mea, te-ai rătăcit prea devreme...
Este prea mare puntea între noi,
Acum, când ceasul dragostei a stat,
Iar florile iubirii au înghețat.
Livia Mătușa
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tragedie sau poezii despre gheață