les trois graces

Les jeux sont faits!

Les jeux sont faits
E târziu să mai renunţi
Nicio întoarcere
Les jeux sont faits
Nu admit absenţa, spune El!
Pas, gândesc eu!
Nu, nu se poate renunţa,
Les jeux sont faits!
Nu admit să gândeşti ea în prezenţa mea!
Tardiv, a răspuns el, les jeux sont faits!
Salvează - te, mi-au spus ei!
Tardiv, le-am răspuns eu, les jeux sont faits!
Noapte aici... Dincolo?
Justiţie, mi-au răspuns ei!
Salvare, şopteşte ea... e rapid... nu simţi nimic!
Poftim, Pot!
Curaj, mă îndeamnă ei!
Servită, am răspuns eu!
Les jeux sont faits, rien ne va plus!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tour Eiffel

Mais oui, je suis une girafe,
M'a raconté la tour Eiffel,
Et si ma tête est dans le ciel,
C'est pour mieux brouter les nuages,
Car ils me rendent éternelle.
Mais j'ai quatre pieds bien assis
Dans une courbe de la Seine.
On ne s'ennuie pas à Paris:
Les femmes, comme des phalènes,
Les hommes, comme des fourmis,
Glissent sans fin entre mes jambes
Et les plus fous, les plus ingambes
Montent et descendent le long
De mon cou comme des frelons
La nuit, je lèche les étoiles.
Et si l'on m'aperçoit de loin,
C'est que très souvent, j'en avale
Une sans avoir l'air de rien.

poezie clasică de Maurice Careme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

L est tare et c' est l' automne, anne

l est tard et c'est l'automne, anne

les soirées où tous les Dieux
vont se coucher
j'aimerais rester en moi
dans un monde à moi seul
devenir le Dieu de tous les amours
faire un échange d'illusions
et finalement te conquérir
sur un navire à la dérive

et pourtant...

il a assez plu
et l'horizon est encore loin
les souvenirs inhumés dans les rides je regarde
du printemps vers l'automne même en sachant
que le scénario que mes sentiments érigent
est un plagiat
je m'accroche à chaque instant

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Carte: Quand les ombres traversent la rude, ediţions Stellamaris, Brest/ France, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papa, nouă sommes le 4 avril

aujourd'hui je te raconte
une journée de printemps
quand tous les gens s'accomplissent
les perce-neiges coûtent beaucoup moins chers
que dans l'année où tu es parti
en avalant sa dernière larme
maman dit avoir rêvé de toi
dans le verger
derrière la maison
tu dormais sous le prunier
planté le jour de ma naissance
tu avais dit que le 4 avril
donne un sens à ton existence
et que Dieu t'avait béni
je ne sais pas combien
il a été sincère avec toi
vu qu'il t'a brisé
le tronc

quoi te dire de plus...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Carte: Quand les invers traversent la rude. Ediţions: Stellamaris, France 2019, traducere de Amalia Achard
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 22

Unde eşti
când îţi culeg
florile câmpului?
Vino,
ţi-am aşternut
covor,
calcă desculţă,
mâine
Montand îţi va cânta
les feuilles mortes

poezie de Ion Ţoanţă din Alfa Mirabilis (noiembrie 2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem

să presupunem că
Viaţa e un bătrân care poartă flori pe cap

tânără, moartea stă într-un café-bar
zâmbind, cu o monedă între
degetul mare şi arătător

(îţi spun, " va cumpăra el flori"
şi "Moartea este viaţa tânără
purtând pantaloni de velur
viaţa se clatină, viaţa are barbă"

îţi spun ţie care eşti tăcută – Vezi
Viaţa? este acolo şi aici
sau aceea sau aceasta
sau neant sau un om de vârsta a treia
dormind, având flori
pe cap, plângându-se mereu nimănui
de trandafiri les bluets
da,

[...] Citeşte tot

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melanj à trois

Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca nişte găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Şi dincolo de acele găuri,
deschise aşa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu faţa în jos
şi abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
aşa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineaţă
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viaţa de după viaţă.

poezie de Ionuţ Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apelat

Mă cheamă Canada, Québec, Montréal,
Pour tout à reprendre; les rues, les amis.
To be one more time beside people, as free
Că nu-mi mai am ţară... de naştere. Halal!

Mă pierd an de an, sărăcit de-a mai fi
-Ou pour que je sois- l'existence ne se gagne.
They go all for better in England, Allemagne...
Visând să adune, sau un trai zi cu zi.

E tot o minciună în ţara-mi natală
Qui proie est pour ceux appeles à l'aimer.
But they only steel what belongs it –nightmare-
Şi, văd şi trăiesc... în neputinţa-mi de boală.

Tronează prostie, pretins înţeleaptă,
L'école ne compte pas, de mise est l'affront.
Today; everything, everyone, all the long...
Cât unei tutele penale nu-i faptă!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale toamnei

n-am ştiut
că neliniştile tale
îşi pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu eşti lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am ştiut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
eşti tu.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deşart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi ţel,
n-ar mai fi şoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leş
iubirea, ea,
totu-am da greş...
n-ar fi simţiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!