ironii

Dacă bărbaţii ar avea mai multă minte

Nu mă gândesc la ironii
Sau să aduc cuiva insulte,
Divorţuri nu ar fi prea multe
Şi nici atâtea căsnicii.

epigramă de Pavel Găgeanu (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Munteanu, autor de parodii

Celor porniţi pe ironii,
Mărturisitu-le-am, discret,
Că nu-i poet de parodii,
Ci... parodie de poet.

epigramă de Mariana Vânătu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşti în mine, ca într-un acvariu

priveşti în mine, ca într-un acvariu
dezbrăcat de imaginaţia prezentului rănit.
viaţa se schimbă singură, baby.
viaţa pictează cu buzele,
cuvintele înoată, dincolo de realizarea
discretului umor şi a unei fine ironii.

priveşti în mine, sprijinit pe iluzii
surprinse de inocenţa acvariului zidit manolic
pianul cântă, acompaniat de o orchestră.
te invit la o cafea.
ne vom cunoaşte mai bine
sub cerul pătat de incertitudini.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extremistul George Simion a făcut din nunta lui campanie electorală, la fel ca legionarul Zelea Codreanu, şi ne-a iritat multe luni la tembeliziuni mai ceva ca reclamele proaste; pretinzând că face o nuntă tradiţională, a încălcat grosolan tradiţia (pamflet)

Pe platoul din Măciuca
Cucul s-a-nsurat cu cuca;
Se fac multe ironii
Că-amândoi sunt măslinii.

Cucul ăsta tuciuriu
E un cuc scandalagiu,
Ba chiar este extremist,
Unii spun că-i Putinist.

Umblă-n târg o teorie:
Fostul şef de galerie,
Şeful peste bătăuşi,
E-n simbrie azi la ruşi.

Cuca are-un "mijlocel"
Pacă-i tras printr-un inel,
Nu prin cel ce credeţi voi,
Ci prin cercul de butoi.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Extremismul şi extremiştii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!