Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Porumbița xenofobă

Un porumbel frumos, cu gușă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiș, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curățică
Și chiar, cu-ngăduință, frumușică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu știu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă și nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Și, după giugiuleli și tandre șoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Și cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
Urmând să sară jos de pe pipiță,
Ateriză frumoasa porumbiță!

La început, perplexă, siderată,
Rămase mută și paralizată,
Apoi goni "otreapa!" c-un scuipat,
Se-apropie, înfiptă, de bărbat
Și începu blesteme și ocară,
Cu vorbe auzite într-o seară
La tanti de la patru, pe terasă,
Când a venit inopinat acasă:

"Mă, Ginghis Han, mă, Casanova, câine,
Eu zbor în lume să câștig o pâine,
Iar tu, destrăbălat și jeg uman,
Te dai la prima curvă din maidan!
Nerușinat, scursoare ordinară,
Mă faci în gura lumii de ocară!
Mai pot să ies cu capul sus în lume?
O, parcă văd de-acuma câte glume
Și ironii pe seama faptei tale!
Să nu-mi mai ieși de azi-nainte-n cale,
Că te omor cu mâna mea, să știi!
Să crezi bărbații, ah ce porcării
În stare sunt în lipsa ta să facă,
Un troglodit infam, un neam de troacă!"

Se descărcă, săraca, înc-o vreme,
Pe urmă, parcă prinse a se teme
Că insul va pleca definitiv
Și adoptă un ton mai concesiv...

"Tu știi că nu-s, de felul meu, geloasă,
Dar spune, cum să nu fiu furioasă
Când te găsesc pe japiță călare?
Mă doare, porumbelul meu, mă doare!
Eu știu că-s altfel construiți bărbații,
Că sunt sensibili și atenți la grații,
Că nu se pot abține multă vreme,
Că altfel au dureri de... gât, probleme...
Că ești și tu bărbat dotat, vânjos,
C-ai fost tentat și, poate, curios,
Că mă înșeli – să cred? - întâia oară,

Dar bine, mă, Gigele... cu o cioară?"

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Copilul și porumbelul

Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă rămână,
Să mai răsufle nițel.

Când am vrut -i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.

Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.

Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.

Cioara s-a dus spre pădure,
Porumbelul către sat.
N-au putut ca îndure
Legea ce le-am aplicat.

După păsări m-am uitat
Cum flutură aripile.
Așa de iute au zburat,
Precum zboară clipele.

Porumbelul s-a-ndreptat
Spre un nor mare, pufos.
Eu după el am oftat
Și m-am tăvălit pe jos.

Aș fi vrut să zbor cu el
În înaltul cerului,
Dar nu sunt un porumbel.
Sunt fiul pivnicerului.

poezie de (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pacey: Chiar cred că seara asta a fost destul de reușită.
Joey: Da. Destul de reușită. Perfectă. A fost... a fost o seară perfectă. Pace? Nu pot face asta.
Pacey: Ce anume?
Joey: Chiar și atunci când totul este perfect, am impresia că nu e bine să am o relație cu tine și îmi pare rău. Seara asta a fost drăguță și distractivă, iar tu ai devenit acest bărbat extraordinar, dar nu... Îmi pare rău. Dar nu simt nimic. Și nu-ți pot face asta ție.
Pacey: Bine. Joey. Stai puțin.
Joey: Nu, Pace. E adevărat și îmi pare rău.
Pacey: Și ce?! Te temi. Nu-i așa? Te temi. Și eu la fel, crede-. Și eu tem pentru că nu știu încotro ne îndreptăm. Adică eu cred că ar putea duce oriunde. Ar putea fi șansa noastră.
Joey: Nu o să fie.
Pacey: De unde știi tu asta? Serios acum. Săptămâna trecută erai cu totul de acord și acum îmi spui relația dintre noi nu ar putea fi niciodată una reușită. Nu ai de unde să știi asta, Joey.
Joey: Și îmi pare rău. Știu e îngrozitor ce îți spun eu acum.
Pacey: Dar cum? Cum poți tu să știi? Și când ai luat decizia asta? În seara asta? Am crezut seara asta a fost reușită.
Joey: A fost. A fost perfectă.
Pacey: Și atunci? Și nu-mi spune că nu ești speriată pentru că știu că ești. Te știu de prea mult timp și te-am văzut dând la o parte foarte multe lucruri bune ca să te las să faci asta și cu mine acum. Ai fost mereu cel mai frumos lucru din universul meu. Și sentimentele mele pentru tine mi-au demonstrat că pot fi o pesoană mai bună. Și acele sentimente erau mai puternice și mai înțelepte și mai stăruitoare și mai curajoase decât orice altceva legat de mine.
Joey: Pacey, oprește-te.
Pacey: Jo...
Joey: Pacey!
Pacey: Când mă temeam de orice, nu mi-a fost teamă să te iubesc și te-aș putea iubi din nou. Îți spun since, asta ar putea...
Joey: Pacey, nu. Oprește-te! S-a întors Eddie. Îmi pare rău. S-a întors aseară. A venit la bar și...
Pacey: Ah. Bine.
Joey: Îmi pare rău...(Pacey pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dilemă

Azi realizez întâia oară:
- Decât Măgar, mai bine Cioară,
amândoi sunt de ocară,
Dar Cioara... zboară!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mulțumire (lui Constantin Moldovan)

Urarea-ncepe foarte bine:
Prieteni? Și-ăia ca și tine,
Deci lipsesc oricând de ei,
Oricât ar fi - poeți - de grei,
La propriu, nu la figurat...
Oricum, cu voi am terminat!
Dar să mă-ndemni uit de doamne,
Când încă n-am în plete toamne,
Când sunt mai tânăr decât Șora,
Când sunt frumoase cum e Pora,
Când încă sânge am în vene,
Când sunt berbecul – nota bene! –
Ce urcă-n vârfuri de copaci?
Te-ndemn, respectuos, taci!
De altfel, sunt în gândul meu
Și nu le pot uita nici eu...

Deci nu răspund la provocări,
La ironii și la ocări:
În van încerci acum un clinci,
Când bat abia în șaizeșcinci
Și pot, un pic de mai insist,
S-ajung și eu epigramist!*

Dar de-mi urezi, la o adică,
Să fiu iubit, mai zi. Nu strică...

P. S.: Se spune că epigramistul atinge forma maximă abia la 65 de ani.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Cioara și vânătorul

- Gar, gar, gar
Și lasă-mă în pace!
Ai venit la mine iar,
Acasă, nu ai ce face?

Mâncai boabe de la tine
Acum vii să mă împuști.
Nu ți-e milă, nici rușine
Pentru ce tu mai trăiești?

Acasă mănânci friptură
Și vii să mă necăjești.
Cu curcani în bătătură,
De ce, omule, gonești?

Porumbul este al meu,
pui la el tot anul,
Vezi-ți de iepurele tău
Și nu face pe dușmanul.

- Ce spui, cioară blestemată?
Ieși afară din tufiș!
vorbim și noi odată,
Nu hoțește, pe furiș.

Am lucrat câteva zile
La arat și semănat,
Acum te văd pe tine
C-ai venit la recoltat!

Buum... s-a auzit odată,
Urmată de o dâră de fum,
Cioara a zburat îndată,
Văzându-și de drum.

Supărat foc își zice
Lasă, ți-o fac eu...
la cai câteva bice
Și se tânguie mereu.

Când a ajuns acasă
De soață era așteptat,
Cu friptură și vin pe masă,
El însă mereu supărat.

I-a vorbit despre porumb;
De ciori fiind mâncat,
-l împene cât mai curând,
fie un lucru descurcat.

ia cu ea și niște sare
S-o presare la fiecare cuib
Una câte una moare
De nu se mai văd prin crâng.

- Am înțeles, vânătorule dibaci
Că au râs ciorile de tine,
Știam eu că ești cârpaci
Aruncă țăcala mai bine.

Ori ți-o atârn eu în cui,
Și-ți pun țoiul la vezeală
bei, dar să nu spui
Că te-a păcălit o cioară.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Cioara

Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Și omul ca să-și uite buba,
aleargă...
Însă, paralel,
necazu-i veșnic lângă el.
Așa
o cioară,
prinsă-n laț
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
fii schiloadă!
fii de râsul tuturor!
vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
și tu să vii în cioc
grămadă!

Și-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini și ea,
să mai vorbească, asculte,
râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăț.

Iar gloata i-a și pus probleme:
— Pe unde-ai fost?
— La ce ospăț?
— Am fost și eu peste coline...
— Dar cu ce gând?
— După ce pradă?
— Așa... ca mă mai uit de coadă...
— Ei, și-ai uitat?
— Și-a fost mai bine?
— Aș! cum să uit?
Nu vedeți?
A fost și coada după mine...

MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
vii Žnapoi tot cum te-ai dus.

Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți -nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut alegi.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt prea singur pe lume și totuși nu-s singur destul

Sunt prea singur pe lume și totuși
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfințit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume și totuși
nici mic nu-s destul
să pot fi în fața ta
ca un lucru-nțelept, tăinuit.
Voința mea o vreau și vreau pe-al faptei
drum
duc voința mea;
vreau în tăcute vremi,
șovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce știu
sau singur să fiu.

Vreau ființa toată -ți reflect, -ți sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
îți pot ține chipul greu, șovăitor.
Vreau să mă desfășor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.

Vreau cugetu-mi adevărat
În fața ta. Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape și îndelungat,
ca vorbele de mine înțelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca fața mamei,
ca o corabie ce mă culese
și mă goni
prin viforul cel mai de moarte.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 37.99 lei.

Dor străin

Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Și nu știu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt,
Și pofte sălbatice, crunte.

Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit
Un corp muritor să mă cheme;
Eram printre stele, o clipă-am murit,
Și poate vreun zeu m-a cules și-a dorit
Să zbor în înalturi o vreme.

Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor,
Ceva pentru-o clipă-mi apare,
Și parcă aș ști ce-am să fiu de-am mor,
Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor
De vechea, eterna mea stare.

Nu știu cine-am fost și de unde-am venit,
Pot numai -ncerc să-mi închipui
O lume ciudată și-un zbor nesfârșit
Prin spațiul imens și de stele ticsit,
Ocean ce-și agită nisipu-i.

Acum sunt aici și privesc împrejur
Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă
Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur,
Dar totuși străin, într-un simplu sejur,
Cu dor nesfârșit de acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul și pământul unul de celălalt –

Astfel omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene și s-au împuțit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

Agonia
A tot crescut.

Cioara
A rânjit
Și țipat: " Acesta este creația mea,"

Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Barbatul de fier the iron man" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 26.99 lei.

Moșul și copilul

-Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!
-Mulțumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă
Că de-o bucat de vreme, și clima s-a schimbat
Prea des acum pământu-i inundat.
După cum se pare, vin zilele ploioase
Și eu cu reumatismul, o simt până la oase
Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat.....
-Ce înțelept ești, nene, ce spui e-adevărat!
Ieri am terminat școala și-un pic îs supărat
Eu n-am avut părinții, când premiul mi l-au dat.
Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă
Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă
-Vai, mama ta-i plecată și-ți este de ea dor....
-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor...
Tot ceea ce-mi doresc e revină-n țară
Și-o să-i propun eu asta când va veni în vară
Va sta atunci cu mine, o săptămână poate
Urmând să plece iar la muncă-n străinătate
-Te simți, cumva copile, de mamă neglijat?
-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat
Îmi trimite haine, dulciuri, multe jucării
Cred am mai multe decât au ceilalți copii
Mi-a luat și-o bicicletă, anul trecut în vară
Iar acum vreo lună mi-a luat chitară
Dar simt uneori tânjesc după alint
Aș vrea la ea în brațe, nu voi ca să te mint
De melancolie și ochii îmi dau în lacrimi
De ce-mi dă mie Domnul toate aceste patimi?
-Te compătimesc copile, dar am și o dilemă
N-ai spus nimic de tată, sau este vreo problemă?
-De al meu tată nu prea mai știu nimic
Ne-a izgonit de-acasă, când eu eram prea mic
De gândesc la dânsul, mi-amintesc cu groază
Cum o bătea pe mama și eu fugeam de-acasă.
-Copile bun, sincer îți spun că mă uimești,
Cât de frumos și de matur gândești,
Aș vrea să te ajut mai mult, dar nu prea pot
Așa bătrân cum sunt, cresc și un nepot
Tu reține-un lucru, ești un norocos
Vei fi bărbat ca mâine, nu fi plângăcios
De-o ai pe bunica, e un lucru mare,
Și ai și-o mămică foarte iubitoare
Ce spui tu atuncea, de nepotul meu:
Părinții i-au murit, îl ajut doar eu
Și nimeni nu-i aduce dulciuri, jucării
Așa cum primești tu și ceilalți copii
Eu nu mai pot munci că-s bolnav acum
Iar pensia e mică, nu mă descurc nicicum
-Nene, să știi că ai dreptate, chiar că-s norocos
De plâng în jur, par cam plicticos

poezie de (1 iulie 2014)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Teologia ciorii

Cioara a realizat Dumnezeu o iubește –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.

Ea a înțeles Dumnezeu a spus "Cioară" –
Existența ei a fost revelația Lui.

Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea existe.
Și ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?

Și cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?

Cioara a realizat există doi Dumnezei –

Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
Iubindu-și dușmanii
Și deținând toate armele

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie, tu, Marie!

Nu-mi este greu spun că-mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!

De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
Că ai venit aici de-așa departe,
readuci speranța din surghiun!

Când ploile bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!

Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am să te prind
Și-am -ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!

Și ție închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia stă moară,
Dacă te știu plângând în locul meu.

Eu orișicand mai pot să-ndur de toate,
Eu pot să fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau ispășești păcate,
Tu ești fecioara mea cu gând curat.

Nu-mi este greu spun că-mi ești icoană,
Și nume-ți dau din tot ce e mai sfânt,
Ești semn al vieții fără de prihană
Și ultimul meu gând de pe Pământ.

poezie de din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutarea adevărului

-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!

C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? – a fost un accident,

Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.

Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau -l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.

Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Salvează-mă!

Salvează-mă să pot ca mai apoi -ți cânt
Și scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi -i dai ce este sfânt.

Salvează-mă să pot să-ți spun cuvinte alese într-o rimă
-ți scriu sonete și scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt... și sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.

Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinți și fapte bune,
Din întuneric strigă Leul, voiește robească...
Însă cu Tine e învins, credința-i dată rodească
Când lângă tine ai pe Fiu și-ncredințări srăbune.

Salvează-mă să-ncep -i caut pe rătăciții ce-i iubești
Și dăruiește-mi liniștire în inimă, la trup și cuget...
Numai să pot, și cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune și Tu să-i curățești.

Salvează- Doamne că doare și alții nu pot să cuprindă,
Cu a lor minte pământească tortura necuvântătoare;
Tu mi-ai rămas îmi asculți lacrima grea dintr-o scrisoare
Și o trimit Ție acum prin vântul care colindă.

Salvează-mă că știi cum simt, cum mă opresc și cad plângând
Cred că nu-mi este dat și-atât, am o viață pe pământ...
Și mă cufund în agonii, menite a zidi spre sfânt...
Și știu, dar nu pot să opresc când vipera mușcă râzând.

Salvează Doamne, căci Tu dai pacea din misticele chinuri,
Chiar și pe-aceia ce-au uitat că Tu exiști și-ai existat...
Totul a fost aievea! Tu milă ești și minunat
Și din spurcat Tu faci curat și din goluri, plinuri.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O scrisoare

eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
aș vrea ca să zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum să-ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puțin..
nici eu nu mai știu
dar inima-mi plânge
și doare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
și noaptea când se-agață de ochiul meu tresar
îmi place să te știu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
și amețind de grija dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu să știi
că n-am să fiu cuminte
și-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume să străbată
doar suflet întru suflet

și-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le știe
dar te-ai gândit că poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
și când adorm tresar
că tu
ești mai aproape și mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu ești tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Romanța tinereții

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Și fiindcă ruga stăruitor
-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioșat
Și-n cadrul prețului fixat -
Un preț absurd,
Ridicul
Și meschin,
Cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Și-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea
Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit -i spun
Că-s gata -i ofer un preț mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu...
Și-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Și s-o ascund sub pat -
Deși-o iubeam, am renunțat la ea
Și n-am mai vrut să știu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie și cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Și-a dispărut...
Și nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Și totuși, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Și-aștepta
O zi să-mi mai aduc aminte și de ea!...

Dar ce păcat
regăsirea ei m-a-ndurerat...
Și-n loc s-o mai sărut -
Cum aș fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Și-acum,
Cred c-ați ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinerețea mea!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 august 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Versuri" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.95 lei.

Cititori de gânduri

Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine
și parcă n-ai mai vrea -l dai afară.

De unde știu? – din gândurile tale,
pe care pot și eu le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, -nsoțesc
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă urmăm aceeași cale.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cititori de gânduri

Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine,
și, parcă, n-ai mai vrea -l dai afară.

De unde știu? – din gândurile tale,
pe care pot și eu le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, -nsoțesc,
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă urmăm aceeași cale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce trebuie să știi/faci pentru a fi un freelancer de succes? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!