Poezii despre ioan dragan
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru ioan dragan în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Rămâi credincios
Rămâi credincios și ești
Numai dacă tu iubești (1 Ioan 4:12)
Dacă nu mai rătăcești (Proverbe 16:17)
Dacă nu păcătuiești (1 Ioan 3:6)
Aducând roadă divină (Ioan 15:5)
Rămânând doar în lumină (1 Ioan 2:10)
Adevărul de-ai în tine (2 Ioan 2)
Nefăcând rău ci doar bine (Amos 5:15)
Când în dragoste tu crești (1 Ioan 4:16)
Când ca Isus tu trăiești (1 Ioan 2:6)
Când Duhul tu îl primești (1 Ioan 4:13)
De Isus mărturisești (1 Ioan 4:15)
Rămânând la a Lui Cuvânt (Ioan 8:31)
Păzind porunca de sfânt (Ioan 15:10)
La ce-ai auzit să stai (1 Ioan 3:6)
Bunătatea Lui să ai (Romani 11:22)
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre proverbe
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștinism
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dragobeat
Eu nu vreu mai multe fete
Cu amorul să mă-mbete,
Iar apoi ca pe-un burete
Să mă stoarcă de "bilete"...
Eu am numai una-n plan,
Mi-am făcut chiar și slogan,
După care am eu sete
Și la care am drăgan;...
Tu ești cea aleasă, iete!
Am s-o zic așa cu-alean:
Te iubesc de dragobete
Și-n restul zilelor din an!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, citate de Vasile Zamolxeanu despre timp, citate de Vasile Zamolxeanu despre iubire sau poezii despre Dragobete
Neastâmpărat mister
Lungă-i cărarea până la cer,
prin desișul stelelor e de nepătruns,
doar cântecul aleargă pe a cuvântului undă
și încă la vamă nu a ajuns.
Prin fereastra universului tot întind mâna
și altă fereastră apare,
și-apoi încă una,
și-n față iar râde neastâmpăratul mister.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre vamă, poezii despre stele, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Poem
Dacă ai deschide ți-aș scrie un poem
muindu-mi pana în suflet,
ți-aș însemna pe cer
stele pe care încă nimeni nu le-a cântat;
pe una din ele,
sub singura ramură înflorită în univers,
ți-aș dărui un fruct
în care șarpele încă nu a intrat...
Sub umbra ei nu stă nimeni
să ne ceară socoteală pentru păcat.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre fructe, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre cadouri
Oare
Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
pași străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscolește închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră și izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan (mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre gânduri
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Eugenia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecturi facile
Lasa-ma sa-mi asez ochiul ostenit
Pe aceasta fila colorata
Ca pe un asternut de frunze uscate,
Fosnitoare.
De data asta calatoria a fost lunga,
Tarmurile neprimitoare si reci,
Sunt obosit si
Uite cate rani pe pleoapa am
Si ce adormire lenesa mi se intinde
Pe frunte.
Primeste-ma langa tine, pe marginea
Patului ingust sau macar pe covor
Langa papuci,
Fa-mi un ceai cald, de coaja de mar
Si lasa-ma sa adorm
Cu ochiul sprijinit tandru
De pagina revistei tale de moda.
poezie de Mirela Dragan
Adăugat de Leonard Huciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre modă, poezii despre lectură, poezii despre frunze, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre ceai
Arbore neînțeles
În traistă port lucruri vechi,
din ieși un strigăt ce stă de strajă în noapte
și va rosti nedeslușite șoapte
pe care le-am scăpat
când merindea o-mprățtiam pe la popasuri,
acolo un animal stă la pândă
ca să-mi pună în cârcă o floare.
Am întins brațul
și m-a fulgerat întinsul în care mă subțiam;
am ajuns un arbore neînțeles
cu rădăcina în ceruri,
în crengi doar omizile lumii se înghesuie
să-mi scuture dulceața,
fără o urmă de frunză m-au lăsat
abandonându-mi ca zălog, mătasea.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre copaci sau poezii despre animale
Neadormită fereastră
Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veșnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus și polul de jos.
Prin nunți de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniș de aer
și se-odihnește pe un glob de tină
îmbrățișând mișcarea în nesfârșit vaer.
Apoi mulțimi după mulțimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
și spre a toarce viața din nesfârșitul caer.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre reciprocitate, poezii despre păsări, poezii despre nuntă, poezii despre mișcare sau poezii despre frumusețe
<< < Pagina 1 >