intr-un sat o vaca grassa

Vacă spre sat

O vacă neagră, caldă ca ţărâna-n vară,
Coboară dâmbul ameninţat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Şi pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuţii ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peşteri rumenite.
Vaca mugeşte spre viţelul însetat,
Laptele din flori şi muguri adunat
Apasă greu şi doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vacii conducătoare-n sat

Şeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar preşedinte,
Susţinut chiar de măgar,
În servicii şef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Şi-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliaţi cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Ştiind-o slabă de minte –
Că va fi ea preşedinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DLE PAVEL LICĂ, 1. Ideea de a scrie o astfel de fabulă nu e rea, dar aveţi erori severe de [...] | Citeşte tot comentariul

Vaca

Cum spuneam, vaca noastră din bovine este parte –
Într-un capăt face mu, iar în altul face lapte.

distih de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforele unui nobil veneţian

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.

Acesta este un cântec vechi
Care nu-şi va declara sinele...

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.

Acela nu-şi va declara sinele,
Deşi este cert că înseamnă...

Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O statuie vede-o vacă

O statuie vede-o vacă
Pe păşune cum se c... ă
Şi uşor se înfioară:
- Bine că vaca nu zboară!

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Când o păsărică zboară, o statuie se-nfioară
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doniţa comunicantă

O chicat şî sara
parc-ar ci o vacă
care-o lins o rază
di apus să-i treacă

Vaca e tăt vacă
ni-o strochit pi tăţî
un băiet ş-o fată
ar faci băieţî

Noi râdem cu tăţi
lingi fa o razî
uiti-amurg pi băţ
nu ling că-s ficioarî

Parc-ai ci o vacă
lingi şi-o să-ţi placă

poezie de Costel Zăgan din Deşuchiati rău
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia întoarcerii fiului risipitor în sat: vin, de-ar curge din ugere de vacă vin...

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vacă

Vaca nu este nimic altceva decât o maşinărie care face iarba propice ca să o mâncăm.

definiţie celebră de Joseph Joubert
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeţii cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeţilor. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moşierul căruia este Poetul. E un sat în care se ţin ceremonii la naşterea fiecărei noi poezii.

Doina Postolachia în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!