intinde

Meşa cu ghiocei

i se întinde din
spre ceafă spre frunte
se întinde
pe spate şi uită
că ar fi existat vreodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

... Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
întinde doar mâna, fără cuvinte.
pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti...

poezie de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot întinde mâna…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti,
Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde mâinile, copile

Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopţi a stat cu tine, atâtea griji o copleşesc...

Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-şi doreşte ca fiul ei să crească mare!

Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credinţă
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferinţă.

Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.

Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândeţe
Si să-nţeleagă si părinţii care ajung la bătrâneţe...

Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viaţă, si in braţe eşti darul ei dumnezeiesc!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul maimuţei care "pictează"

Pictorul frământă pasta
Şi maimuţa o întinde
Însă nimeni nu pretinde
Că e bună treaba asta;

Şi-a îndrăgit maimuţa Lasta
Nebunia ce-o cuprinde:
Pictorul frământă pasta
Şi maimuţa o întinde;

L-a bătut (că nu surprinde)
Numai în cap, un ceas, nevasta
Cu pantoful şi-a zis: - Basta!
Du-te acum în târg şi-o vinde!
Pictorul frământă pasta...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

împreună cu alfred jarry
trilogia dra
matică ubu ciudata parodie
după macbeth şi suflăm
în ceară modelând cu ştiinţa
soluţiilor imaginare
o
supra - adăugare la metafizică
care se întinde dincolo de metafizică
cum se întinde metafizica din
colo de fizică
din ceară parcă am modela
un personaj un a
mestec faust cu troll
- ul simulez în scris
ştiinţa universurilor paralele
altfel spus, pro
- pune universuri ce se pot
supra - pune peste confuziile mele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.

Ca nişte păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
şi aştept marii, negrii tăi nori.

Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apelul zilelor

Pe boltă, nori de gănduri
se adună,
care îşi storc ugerul,
risipind ploaia dorinţelor
în orizontul aşteptărilor,
ce se întinde până unde
cerul se uneşte cu neantul.
Tunetul dorinţei spintecă văzduhul
din care ţâşnesc fulgere de speranţe
ce asanează mlaştina umilinţei.
Curcubeul întinde poduri
peste valea iluziilor
care curg învolburate
în lacul liniştii.
Se aude gongul
din clopotniţa timpului
ce cheamă zilele la apel,
apoi plecă pe rând,
una câte una, în paşi de cadenţă,
care se aud din ce în ce,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa-şi întinde

colţii în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roţile maşinilor grăbite
mi-aş pune patine la saboţii
de lemn să mă dau pe gheţuşul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colţii de gheaţă

coboară iarna prin pădurile
de fag şi fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agaţă o stâncă gheaţa şi se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată

gheaţa-şi întinde colţii într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roşu
încearcă să-l ofilească din invidie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!