inteligenţă emoţională

"Testul de inteligenţă"

Şi la parada modei este
Ferit de orice influenţă
Un test aflat în permanenţă
Aceasta nu e o poveste
Căci divele deşi "modeste"
Participă cu consecvenţă
La proba de inteligenţă
Pe lângă multe alte teste;
Şi-un clasament printr-o misivă
-Primind şi un accept străin-
Fu: locul doi, un bust de divă
De silicoane faine plin,
Iar locu-ntâi, în recidivă,
Picioarele de manechin.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două feluri de inteligenţă

Există două feluri de inteligenţă: una dobândită,
aşa cum copilul la şcoală memorizează fapte şi concepte
din cărţii şi din spusele dascălului,
colectând date din ştiinţele tradiţionale
şi, deopotrivă, din ştiinţele moderne.

Cu acest fel de inteligenţă promovezi în lume.
Ajungi în poziţii mai înalte sau inferioare altor oameni,
conform cu abilitatea ta în a reţine şi folosi
informaţii. Tu călătoreşti cu aceast bagaj de cunoştinţe
înlăuntrul şi în afara câmpurilor cunoaşterii, strângând mereu
mai multe însemnări pe foiţele memoriei.

Dar mai există un alt fel de înscris, unul
deja gata completat, aflat în păstrare înlăuntrul tău.
O primăvară revărsându-se din propriul ei preplin. O prospeţime
în interiorul pieptului tău. Această inteligenţă este diferită
şi nu se îngălbeneşte niciodată, nici nu scade. Ea este fluidă
şi nu se deplasează din afară către interior
prin conductele învăţăturii artificiale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grook pentru stimularea recunoştinţei în inimile raţionaliştilor

După cum merg lucrurile-n lume
cu inteligenţa nu ajungi departe.
Ar fi de dorit să ai mai mult simţ practic
decât inteligenţă şi talent la arte.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoţională
existenţe determinante
în spaţiul eternităţii
iniţial ele duc cât colo
în spaţii intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponenţial
şi se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generaţie
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
aşa coexistă în forme relative
absolut misterioase

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina

Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid,
Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens;
Ea nu este decât o anemie emoţională topindu-se încet
în agonia dinaintea sfârşitului.

Iar în jur sunt hoardele de plozi
Aprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor.
Ei vor moşteni pământul.

În ea se află deja capătul creaţiei.
Oboseala îi este de o frumuseţe extremă şi excesivă.

Ar dori mult, mult ca cineva să-i vorbească –
Şi îi este aproape groază că eu
voi comite această indiscreţie.

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priorităţi

Vreau pe cineva
cu o inteligenţă vie
şi cu o inimă venită din iad;
pe cineva cu ochii
ca flacăra stelelor
şi cu gura promiţând un sărut
asemeni unei fântâni fără fund.
Dar cel mai mult vreau pe cineva
care să mă iubească
atunci când eu
nu ştiu să mă iubesc.

poezie de Beau Taplin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coeficient de corelare

Un studiu recent privind nivelul de inteligenţă al lumii
a constatat: noi, oamenii, devenim tot mai bătuţi în cap,
iar asta se află în raport invers proporţional cu mărimea
guvernelor noastre. Cu alte cuvinte, cu cât e mai mare corpul,
cu atât mai mic e creierul colectiv....

Refren: Toată lumea cântă, "Cu cât se schimbă mai mult lucrurile,
cu atât mai mult ele rămân aceleaşi..."

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era plecată

în lumea ei aproape de sfinţii
care n-au vegheat asupra ei
că aşa sunt sfinţii
nepăsători ca nişte copii
răzgâiaţi care se strivesc
nu vedea nimic şi părea alături
de nălucile dotate cu inteligenţă
divină care spuneau că adevărul
doare când nu eşti dispus
să asculţi şoaptele muiate
în amurg ce în noapte curg

era plecată pe linul unui apus
de soare în cântecul calm
bisericesc la început şi pop-rock
la final calcând triumfător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei anilor

Hei anilor! ce aveţi cu mine?
Şi unde oare... vă grăbiţi?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu ştiţi.

Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat şi iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.

Pun în cuvinte flori şi stele,
Parfum de crin şi busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligenţă şi noroc.

Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiţi... neştiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteţi doar simpli muritori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demiurgul ştie

Un amalgam de lacrimi şi sudoare
E-ncoronarea muncii de sisif,
Când barca mi-e strivită de recif,
În căutarea unui port la mare.

De aş fi al Universului şerif,
Aceste lucruri care sunt amare
Nu vor avea sub Soare rezolvare;
Ele sunt trecute doar în catastif...

Inteligenţă, muncă şi răbdare,
Sunt armele mele de-apărare,
Să pot lupta şi-nvinge-n viaţă.

Demiurgul ştie şi mă-nvaţă
Cum să elimin orice frământare
Şi să-mi fie viaţa încântare!

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!