inima nu are aceeasi ratiune..

Cred in ratiune

Cred în raţiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în raţiune
Cred în raţiune pentru că omul
Are un creier şi o minte trează.

Când omul încă nu era
În Univers domnea raţiunea
Şi singurul care a influenţat-o
A fost omul.

El a descoperit paradoxul cunoaşterii
Cunoaştere ce înseamnă progres,
Cunoaştere ce înseamnă distrugere,
Şi-a uitat că a dereglat echilibrul raţiunii

Cred totuşi în raţiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Şi raţiunea va domni iar
În Univers.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr sau raţiune

Gândul meu se îndreaptă către tine,
Poate şi al tău spre mine.
Să mă crezi cu inima ta bună
Că ce-ţi spun nu e minciună.

Acum eu sunt vulcan nestins
A cărei lavă întruna clocoteşte.
O nesiguranţă m-a cuprins
Iar inima mereu zvâcneşte.

Fii şi tu o candelă aprinsă
Să-mi lumineze zbuciumata cale.
Fii bună şi înţelegătoare
Deschide-mi poarta la intrare!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicii...

doină răsune, răsune
-suflete fii raţiune
suflet devii raţiune
doino mai spune, mai spune

cine întâi va apune
soare -lactee- genune
sufletul meu -raţiune
doino mai spune, mai spune...

poezie de Iurie Osoianu (28 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi zebră

Nicăieri drumurile nu te aşteaptă...
Poţi păşi pe cărări cu sânge uscat,
Semafoarele vor fi verzi,
Poliţia te priveşte,
Prefer amenzile pe hârtie!
Dacă radarul tău mi-ar asculta inima,
Mi-ai lua pe loc carnetul
De... orice vrei tu.
Poate fi altfel decât ce vreau eu,
Orizonturile sunt deschise,
La fel ca paşii tăi,
Vânăm aceeaşi zebră,
Spune-mi,
Are rost să traversez?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare bătaie de inimă
există un timp şi o durere

în rest aceeaşi imagine funebră
o cruce de lemn o lumânare stinsă
şi o urmă de lacrimă...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori noaptea

uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
şi cât fumăm împreună ţigara
vorbim despre aceeaşi mamă
aceeaşi iubită
aceeaşi singurătate...
apoi ne dăm mâna şi ne despărţim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar...

n-am să înţeleg niciodată
de ce el a rămas aşa tânăr
eu atât de bătrân...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem nestinşi

suntem aleşi de aceeaşi culoare,
rupţi din aceeaşi lumină,
vedem aceeaşi verticală
săltând din aceeaşi secundă
întinsă de sferă.

fiecare vorbă ne atinge pleoapa
c-un fel de cald, de rece sau fierbinte.
sunetele curg de sub paşi
ca nişte cuvinte trimise-n albastru.

strigătul ieşit din golul traiectoriei oarbe
vibrează deasupra verdelui
şi zgârie prin ziduri nefireşti.

suntem nestinşi de resemnarea venită din adânc,
despicând dezordinea luminii în arderi, în patimi,
în noi ard păcatele lumii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică

Niciodată nu se întoarce
aceeaşi verdeaţă în acelaşi colţ de grădină.
Nici tu nu te întorci aceeaşi, chiar dacă stai lângă mine
în miez de noapte
precum o ramură caldă a zilei pierdute.

poezie de Wojciech Kawinski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia potrivită

Tu trebuie neapărat să mă cunoşti:
Eu sunt femeia care te aşteaptă,
Te-aşteaptă şi când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o raţiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are raţiune,
Nici raţiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înţeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac şi fără saţiu,
Care devine mod de viaţă, când nu eşti înţeles.
Tu trebuie să mă cunoşti, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alţii;
Dincolo de zâmbetele de complezenţă,
De gesturile mecanice şi de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măştile,
Ca să-ţi rămână ţie pură, feciorelnică,,
Şi care şi-a înfrunzit sufletul şi şi-a înflorit inima,
Pentru a ţi le dărui!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada reîntoarcerii în copilărie

iubite,
vom avea bani de caleaşcă
şi ne vom înhăma la ea cai înaripaţi
să retrăim copilăria pierdută
să ne prindă copilăria laolaltă,
cred că acum ni se-ndemână
să retrăim frumos
şi să schimbăm imposibilul
în posibil
doar inima trebuie să ne urmeze,
să cânte şi să danseze gavota,
să nu ni se-mpietrească.
(vom vorbi doar în limba poezească
şi în limba gândurilor noastre)
o să ne simtă doar copiii
că vorbim aceeaşi limbă a copilăriei,
ba, chiar, vom vorbi aceeaşi limbă
acasă şi pe oriunde,
o să ne deschidă morţii noştri
uşa grea a copilăriei

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!