Aceeaşi zebră

Nicăieri drumurile nu te aşteaptă...
Poţi păşi pe cărări cu sânge uscat,
Semafoarele vor fi verzi,
Poliţia te priveşte,
Prefer amenzile pe hârtie!
Dacă radarul tău mi-ar asculta inima,
Mi-ai lua pe loc carnetul
De... orice vrei tu.
Poate fi altfel decât ce vreau eu,
Orizonturile sunt deschise,
La fel ca paşii tăi,
Vânăm aceeaşi zebră,
Spune-mi,
Are rost să traversez?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cuvânt

poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îţi pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia şi în somn
poate că m-ai învăţa să iubesc până la sânge
cărţile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce aşteaptă în sertar
poate că tu chiar eşti pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă priveşti pe ascuns
şi zâmbeşti uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie şi....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
şi îţi voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită

poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
şi să îţi pese
că iubesc toate cărţile până la sânge

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai lemne

Glasul tău e tot acolo
Unde florile nu mor,
Maşinile gri nu au loc de parcare...
Cu sufletul mov,
Speranţele verzi,
Visam numai stele.
Tu de ce nu crezi
În inimi?
Obstacole caut,
Diamante vânezi,
Privirea aceea
Era pentru mine?
Cu sânge te vreau,
Cu zâmbete fugi,
Pastelele şi gofrele
Sunt mai gustoase
Decât slănina.
Într-o zi sufletul tău
S-a pierdut pe o bancă îngheţată.
Eu am aflat
Şi am început să tai lemne....

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să vrei

Ochi albaştri, poate verzi,
Stâncile se pot topi,
Cânt balade şi aştept
Tot ce viaţa va dori.
Prea mulţi bani avem în minte,
Puţin loc doar pentru
Noi,
Dacă mâine vom zbura,
La ce ne vom gândi apoi?
Poate sufletul e greu,
Când e plin de neîmplinire,
Poate vreau doar locul meu
Altora nu dau de ştire.
Razele de soare ştiu,
Porumbeii sunt de acord,
Ca să ai sufletul viu
Trebuie să vrei,
De acord?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi focul

Focul te urmează,
Cu scântei ce îţi lasă semne,
Paşii tăi au urme de cenuşă,
Mintea ta pluteşte în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoţi ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au acelaşi nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăieşti.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poţi îngheţa viitorul
Sau poţi aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăieşte, învaţă,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ţine scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aş vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poţi vedea scânteile
Ce vor să te aprindă şi să te învăluie.
Oamenii fug uşor şi de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simţi
Că vrei să înţelegi jocul,
Lasă-ţi grijile în pom,
Urmează-ţi focul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antidot

Pietrele nu ştiu să plângă,
Oamenii nu au nevoi,
Mintea ta vrea doar să râdă,
Eu pot potcovi doi boi.
Sufletele reci se-ascund,
Lumea le aplaudă des,
Ştiu că tu nu vrei să râd,
Vrei doar calea spre succes.
Dacă focul nu te arde,
Dacă inima nu doare,
De ce nu te temi de moarte?
De ce nu cauţi izvoare?
Te găsesc pe cerul meu,
Încă nu ţi-am dat un nume,
Vreau să spulber tot ce-i greu
Şi apoi să fug în lume.
Paginile le ascund,
Emoţiile-s peste tot,
Spune-mi tu, chiar crezi ce spui?
Sau eşti doar un antidot?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume gri

Bine, prea mult gri
E prea puţin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veşnic!
Secundele nu au un preţ,
Mă pierd în părul tău prea creţ,
Să ştii că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Şi totuşi,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să ştii, ne aşteaptă să zburăm!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

strada îşi pierde identitatea
în intersecţii
semafoarele verzi
asigură hrana
câinilor singuri
uneori (semafoarele)
clipocesc un alt fel de roşu
eroii sunt prea grăbiţi
să joace ultimul act
pe galben intermitent
şuieră vântul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi întoarce

Pe fruntea netedă şi arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca şi în tinereţea fără frâu...

Prin tine trec ţărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieţii mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.

Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor muşca
Şi apoi doborâţi vor fi săracii
Sub braţul care îi va secera.

Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările ştiute-n lung şi-n lat...

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigravitatie

Cărămizile nu mai sunt deloc cool,
În locul lor respir beton.
Pământul cântă
Dar toţi ascultă
Altceva.
Zilele de iunie sunt inamici
Cu grindină, furtuni
Dar şi furnici
Ce păcat,
Doar tu nu eşti aici!
Cine eşti tu?
Aleasă întrebare...
Nu am o poză,
Nu am nici măcar o iluzie,
Dar te privesc în fiecare seară
Cu-o umbră de regret amară,
Cu degetul fără inel,
Fără speranţe, totul e la fel?
Hai, râzi acum cu mine!
Pe lună totul va fi
Antigravitaţie...
Dacă degetele mele simt paşii tăi,
Păstrează-ţi bricheta!
Eu nu vreau scântei...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

poţi să-mi vorbeşti aproape
despre orice
spune-mi dacă vrei despre moda
încă a anilor noştri
înăbuşită în
blănuri de urşi
cu mult mai trişti
decât în reclamele Coca Cola
povesteşte-mi despre vacanţa visurilor tale
pe insula în care e raiul pogorât
rămasă moştenire unor copii
relativ norocoşi
poţi să îmi spui şi despre frică
şi de ce pare că devine din ce în ce sinonim cu
viaţă
învaţă-mă şi o să ascult
într-adevăr
legile scrise ale lumii noastre
arată-mi farmecul ştiinţei şi al numerelor şi dezvăluie-mi
geometria stelelor
descrie-mi cea mai valoroasă piesă de artă
şi spune-mi de ce Christos e vândut
la licitaţie
astfel povesteşte-mi despre cum se câştigă
banii şi arată-mi unde se-adună timpul
scurs cu sudoarea zilelor
luminează-mi creierul şi
încălzeşte-mi inima cu religia ta
creştine
şi recită-mi tare şi cu intonaţie cea de-a 6-a poruncă
atârnată deasupra drobului de Paşti
povesteşte-mi despre lacrimile lui Lucifer
şi spune-mi ce vină a avut Eva
citeşte-mi basme şi poveşti pentru copii ascunse sub paturile Vaticanului
învaţă-mă adevărurile de mult uitate
ale şamanilor învăluiţi în plante de Soma
poţi să-mi reciţi şi voi asculta cu inima urechilor
versurile milioanelor de poeme născute din sânge
vorbeşte-mi despre toate astea şi mult mai mult de-atât şi voi asculta
dar niciodată nu încerca să-mi vorbeşti despre realitate
despre ea
poţi numai să taci

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăr viaţă

Cumpăr viaţă, tu nu ştii?
Uite, emoţiile nu mai au sens,
Privirile sunt pe ecran,
Sinceritatea e un coşmar
Al celor fără minte.
Mintea înoată în restricţii,
Cuvintele sunt doar decor,
Pomii sunt singuri,
Contradicţii,
Dacă iubeşti,
Poţi să ignori?
Pe hartă mergi fără să vrei,
Destinul tău e stabilit.
Refuz pachete,
Totuşi ştii,
Că viaţa-i goală
Dacă nu te-ai rătăcit!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vrei, Doamne...

De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Şi munţii cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Şi pui durerea să mă-nhaţe
Ca marea de-aş putea s-o plâng
Mi-ar plânge peştii toţi în braţe...

De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri şi-alte stele -
Ca norii de-aş putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...

De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.

Şi unde-ai vrea să fiu apoi?
Eu un pot, Doamne, fără Tine
Şi dacă arborii mi-s goi
Eu tot îi pun să Ţi se-nchine.

Şi chiar de-s singură-n pustiu -
Eu tot de Tine sunt legată -
Şi-orfană chiar de-ar fi să fiu
Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar reclame

Ţânţarii au fecebook-ul lor,
Cu aripi, cu sânge şi cu durere,
O, lume, uite cum zbor!
Dar stai, nu-i nici o plăcere...
Ciorile cântă absurd
Şi mintea pluteşte în gol,
Rostesc rugăciuni ca un surd.
Cînd cumperi orice
Ai un gol
În stomac, în buzunar
Şi în inimă.
Viermii iluziei te pândesc,
Eu adulmec reduceri
Inodore, insipide, inutile.
Până şi ochii tăi au ochelari de soare.
De ce să să mai ascult
Muzică aşa zis romantică,
Dacă tu vrei
Doar reclame?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti genetic jumătate mama şi jumătate tata. Dacă îţi negi un părinte prin ură, lipsă de iubire şi acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Eşti un om mutilat. Orice trăsătură care nu îţi place la părinţii tăi, este deja în tine şi dacă nu o accepţi, iubeşti şi admiri, nu o poţi folosi în avantajul tău. Aşadar simte în inima ta toată iubirea, înţelegea şi acceptarea pentru părinţii tăi. Doar astfel, vei putea să devii tu întreg. Vrei să trăieşti aici şi acum? Vrei dezvoltare personală şi evoluţie? Perfect. Te duci acum şi îţi iei părinţii în braţe, le spui că îi iubeşti şi îi ţii în braţe, mult şi cu toată acceptarea şi iubirea. Şi ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulţumeşte la ei, atât pot ei acum. Înţelege că şi ei vor lucruri aşa cum vrem noi toţi dar poate ceva îi opreşte. Şi ei suferă. Şi ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viaţa dă cu tine de pământ şi te ţine acolo. Ăsta nu e motiv să îţi priveşti părinţii altfel decât cu maximă iubire şi acceptare. Luptă tu şi pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubeşte-i şi mulţumeşte-le apoi ieşi pe uşă şi mergi la război.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

Mi-e plină inima de vânătăi,
Pe visul meu sunt urme de sărut
Sunt paşii tăi ce-n fugă au trecut,
Parfumul tău pe umerii mei goi.

În viaţă totul e-mpărţit la doi,
Ne suntem vină şi ne suntem rost,
Mi-e plină inima de vânătăi
Pe visul meu sunt urme de sărut.

Priveşte, tot amurgul e-n văpăi
-Culori cum niciodată n-am văzut-
De parcă sângerează pentru noi
Că nu ne-am întâlnit cândva demult,

Mi-e plină inima de vânătăi.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

Labirint, totul e simplu...
Prima zi:
Ţipetele au un dulce extaz,
Nu reuşesc să mă amuz.
O altă zi:
Vocile creează haos,
De ce m-am săturat de lapte?
Cândva, departe:
Eu văd luminiţa,
Ea este în tunel?
Răsărit:
Buzele tale sunt singure,
Nu vrei să fim împreună?
Examen:
Dacă mâine n-ar mai fi,
Ce faci cu ziua de azi?
Parc:
Paşii tăi nu lasă urme
Decât în privirea mea...
Cer senin:
Aş vrea ca orizontul
Să fie capătul buclelor tale.
Ceartă:
De ce nebunii
Nu poartă ură?
La apus:
Mergi mai departe,
Eu oricum voi fi acolo!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine în pungă!

Răsărit sau apus?
Toate pot avea numele tău
Dacă tu vrei...
Clipele le amanetez în rai,
Îngerii nu au nevoie de şpagă.
Florile se ofilesc în august,
Bucuriile sunt peste tot,
Pete de sânge caut,
Tu nu ai antidot.
Fotbalul te plictiseşte,
Mingea e prea rotundă şi oarbă,
Pietrele reci te aşteaptă
Să-ţi cânte un cântec
De iarbă...
Nu fugi până mâine
Când te voi prinde în gândul meu.
Speranţele mor ca un câine,
Primesc salutări, de ce eu?
Emoţiile ţi le las pe o foaie
Prea albă, pustie, absurdă,
Când lumea ta o să creadă
Vom despica munţi
La tine în pungă!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În noapte arunc cu strigăte
te caut
şi dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
şi dacă nu te mai ştiu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin să-alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu şi mut munţii
de pe mormântul tău

spune-mi de încă mai eşti, ca să te găsesc
să mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ţi mângâi sânul şi să-ţi sărut viaţa
şi atunci să mă laşi să iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă să văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopţile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceaţa vieţii lor
aşteaptă-mă, că vin, ca să te mai privesc odată
ca să-ţi privesc albul trupului
şi-apoi
pentru ultima oară, de nu mă mai vrei
lumina ochilor tăi!

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofi si dragoste

Uneori dragostea are forma unui pantof
Care te loveşte din senin.
Te întrebi de unde a venit
Şi îţi place că te doare.
De ce?
Pentru că toţi pomii au flori
Şi toţi îndrăgostiţii au speranţe.
Nevoile nu au nume şi singurul salut
E un sărut.
Aştepţi, paşii ei au un sunet stelar,
Parcă de fiecare dată o vrei mai aproape,
Inima devine o garsonieră neîncăpătoare
Fără lift, fără geam.
Tu vezi doar cerul de dincolo de nori
Şi aştepţi...
O secundă poate părea o pedeapsă,
Fulgere apar şi din senin,
Fericirea e cu taxă inversă
Dar tu nu vrei să cumperi...
Acum, stai pe bancă şi eşti sigur
Că toţi au iubit măcar o dată.
Undeva, un pantof aşteaptă
Să găsească momentul potrivit...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!