Poezii despre inerție
Rezultate pentru inerție în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
De ce iubesc femeile
Iubesc decât din inerție,
Primul motor, cel nemișcat,
Ce duduia peste câmpie,
Pe coastă-n vale... m-a lăsat.
Iubesc numai din desfrânare,
Dar sunt poftit și admirat,
Precum un prinț de-o fată mare,
De toate elele din sat.
Iubesc la trap și la galop,
Fecioară, văduvă, soție...
Secretul meu: n-am niciun strop
De dragoste. Doar inerție.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 octombrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre iubire
- poezii despre văi
- poezii despre văduvie
- poezii despre soție
- poezii despre secrete
- poezii despre sat
- poezii despre motoare
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Inerție de april
ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare
deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă
vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
Plutesc, plutesc, inerție
Plutesc, plutesc în derivă, nici nu știu ce mă ține pe val!
Nu sunt regină, nici divă și nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie...
Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an.
Plutesc, plutesc, inerție, și-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie și ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum și simt cum înnebunesc!
Plutesc, plutesc spre niciunde și fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman și-o iubire să-i cer.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trădare, poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre porumbei, poezii despre ochi, poezii despre numere sau poezii despre muzică
Paradoxală inerție
Ades trăiesc
senzația stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
neprogramat,
nici cel puțin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine...
Un handicapat!
Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu știință...
și mă complac
într-o ineptă neputință,
stând...
... pe banii mei,
căci "time is money",
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre știință, poezii despre viață, poezii despre talent, poezii despre secunde, poezii despre schimbare, poezii despre prostie sau poezii despre paradox
Ninge
Ninge și trebuie să scriu,
Că sunt poet din inerție,
Nu c-aș mai fi-ntr-atât de viu
Să nasc normal vreo poezie.
Mă simt însărcinat in vitro
Și nasc doar prin cezariană,
Trăiesc și mă hrănesc doar dintr-o
Iubire nord-siberiană.
Ce se răcește-ncet, în sine,
Privind pe cerul boreal;
Și nevăzându-se cu mine
Albește septentrional.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre ninsoare sau poezii despre alb
Furie și cădere
Întotdeauna vinovat de inerție
timpul mă lasă în urmă păgubaș,
să mă recunosc în anotimpul iernii
măsurând nopțile lungi și geroase
cu sentimente calde de femeie
repusă în dreptul iubirii pătimașe.
Tu mă consolezi cu surâsul candid,
eu încerc să-ți ofer aripile inimii
care înmuguresc a primăvară
învelindu-te în bucurie intimă,
lubrică,
cu furia simțurilor nestăvilite
care-și presimt apropiata cădere
și pășesc spre ea fără oprire
ca mielul chemat de mamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre furie, poezii despre vinovăție, poezii despre simțuri, poezii despre senzualitate, poezii despre primăvară, poezii despre oi, poezii despre noapte sau poezii despre muguri
Clepsidra vieții
Omule! Și tu ești o clepsidră
Cu al tău creier decizional
Care hotărăște și măsoară
Tot ce-n viață e necesar.
Creierul, cu scoarța cerebrală
E cântarul omenesc,
Rezolvă fără încetare
Stările de ordin sufletesc.
Multitudine de neuroni
Iau decizii la centimă,
Ei sunt hotărâtori
Pentru afirmare în lume.
Clepsidră, hotărăști Destinul
Guvernant de neînlocuit,
Cu înălțare și declinul
După fapte și merit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creier, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre muncă sau poezii despre monarhie
Urmașii mei trag linii după mine
Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Și m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluș, în loc de inerție,
Și legile frecării, din fizică, de tată.
Copiii mei n-au învățat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie trași,
Lăsând rugina de la cei doi plași
Ca două dungi, pe pașii mei să ningă.
Deși sunt încă niște copilași,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi pași.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre săniuș, poezii despre plimbare sau poezii despre legi
După o mare dragoste
după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere și mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima își pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzația că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerție
rămâi tu însuți, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre tăcere, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Ziua când
afară plânge
un copil nu-și găsește bucuria
fenomen văratic
ploaia încearcă un bungee jumping
peste sufletul lui
câteva rufe se dau în vânt
după mine
vara asta ar face bine să treacă
pe la un logoped
să vorbească mai verde în față
mi-au căzut bretelele
umerii se arată brief
tu nicăieri
soarele parchează pe genele mele
un greier fără repertoriu
mă convinge de inerție
nimic tandru
același sens impropriu
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre verde sau poezii despre plâns
<< < Pagina 1 >