inclus

* * *

fără vreun rost
tot ce era de făcut
era târziu de la început.
cred că începuturile
au finalul inclus.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

... şi zarea înecată -n aur
şi ceru-n albăstrime
sunt doar o boage de tezaur
din tainele sublime

şi clipele ce trec în fugă
şi ani-lumină
sunt doar un sentiment de rugă
inclus în vină...

poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de zi

mă furişez la graniţa dintre bloc
şi alee între freud
şi heidegger cu mas
ca
un poet tâlhar de inimi vânător
care sângerează poeme
la
micul dejun inclus la o 100
de măşti cu fir de aur în filigran cumpă
rate poţi să faci - plăteşti
când îţi editezi cărţile -

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

Ştiu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.

Iar când, din nou, va răsări,
voi veţi avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu şi eu inclus
prin poezii.

Voi fi cu voi când veţi citi
şi, chiar de nu veţi auzi,
voi mulţumi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hepatita C

Imens pericol sigur e,
Ţi-o spune orişicine azi
Te poţi trezi la pat cum cazi,
Bolnav de hepatita Ce
Astfel, un ins din Santa Fe,
Solid precum voinicii brazi,
E plin de viruşii nomazi
Ce se transmit prin "dragoste"
Că tipu-ar fi un imoral,
E sigur, cu a sa "structură"
Dar într-un mod paranormal,
El virus luă "de conjunctură",
Transmis prin actul sexual,
Inclus într-o înjurătură.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul ka

să fie pace în lume! spune tânărul kamikaze
cu privirile îndreptate spre un spital de copii
ce n-ar fi trebuit să se nască – puntea de aer
puţin viciat pe care păşeşte îl saltă ca pe o min

ge de gumă cu focosul inclus (?!) – gemenii nou

păscuţi de zebrele clar derulate sub tânărul ka
mikaze nu pricep ce se-ntâmplă: au renunţat
încă-nainte de mica explozie... pacifistă la o
cazare şi-un meniu de campanie uşor ofensivă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de bătrân misogin

La Judecata de Apoi, Doamne,
rogu-Te să nu fiu inclus
pe lista scurtă a vinovaţilor,
iar dacă oricărui condamnat i se
îngăduie o ultimă dorinţă
iartă-Mi îndrăzneala de a-Ţi cere
o oaste de hetaire(pe care în
mărinimia-Ţi infinită
le-ai declarat Sfinte),
spre a le da comanda să
adune toate iubitele mele
frugale, care mi-au întors
spatele, provocator, nu erotic,
pentru a le avertiza suveran:
Sic transit pulchritudo gloria mundi,
Rotofeielor, sictir...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ică Sălişteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine bat clopotele

Nici un om nu-i un ostrov stingher
şi de sine stătător;

fiecare om este o bucăţică din continent,
o parte din întregul cel de căpetenie;

dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,
Europa e împuţinată,

cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,
ori a prietenilor tăi;

cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,
pentru că sunt inclus în Omenire;

şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată
să întrebe pentru cine bat clopotele –
pentru tine bat.

poezie clasică de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine bat clopotele

Nici un om nu-i un ostrov stingher
şi de sine stătător;

fiecare om este o bucăţică din continent,
o parte din întregul cel de căpetenie;

dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,
Europa e împuţinată,

cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,
ori a prietenilor tăi;

cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,
pentru că sunt inclus în Omenire;

şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată
să întrebe pentru cine bat clopotele –
pentru tine bat.

poezie de Johne Donne din Rugăciuni pentru situaţii imediate, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Iarăşi păşind în vechiul parc,
O! Galbenă linişte şi roşii flori.
Şi voi sunteţi în doliu, suave zeităţi,
Şi-al ulmului tomnatic aur.
Nemişcată se-nalţă în iazul albăstrui
Trestia, sturzul amuţeşte seara.
O! Atunci apleacă-ţi fruntea
În faţa năruitei înaintaşilor marmore.

Comentarii

Un text în aparenţă nesemnificativ, care a fost totuşi inclus în volumul "Sebastian în vis" de Trakl - şi acesta este ca text introductiv aL secţiunii "Toamna singuraticului". Astfel, textul câştigă o semnificaţie programatică.
Acest lucru este subliniat de începutul relaţional cu versul "Iarăşi păşind în vechiul parc".
Suntem implicaţi într-o comunitate în sensul semnificaţiei "Iarăşi". Şi cu asta se presupune că şi noi ştim despre care parc este vorba. În calitate de cititori familiarizaţi cu lucrările lui Trakl, putem presupune că este Parcul Mirabell, deoarece textul "Muzică în Mirabell" afirmă că "strămoşii din marmură sunt de culoare gri", aici: "În faţa năruitei înaintaşilor marmore". Cu toate acestea, imaginea iazului nu se potriveşte cu parcul.
Poemul "În Hellbrunn" numeşte de două ori un iaz, deci suntem probabil aici în locul menţionat. Dar este oare semnificativ? Cu toate acestea, este semnificativ faptul că suntem implicaţi de către autor în acest peisaj, iar acest lucru dă legitimitate textului de a fi atât de scurt.
În mod remarcabil, în al treilea vers, se invocă o comunitate complet diferită de cea dintre autor şi cititor. Aici, acele "suave zeităţi", sunt abordate direct la persoana a treia plural şi implicit trebuie să ne întrebăm dacă cititorii "obişnuiţi" nu sunt mai degrabă excluşi, chiar neştiutori, ci "zeii puşi în locul lor?" Ei sunt zei îndoliaţi, pe care Trakl îi invocă aici şi plânge cu ei "Şi-al ulmului tomnatic aur". Încă o dată, putem considera că cititorul este mai degrabă exclus, nu şi inclus unei naturi grăitoare, care seara tace, sub forma reprezentată de versul "sturzul amuţeşte seara". Cu toate acestea, există un "tu", dar este probabil să fie acela "păşind în vechiul parc". Şi astfel suntem martori la un monolog, iar legitimitatea acestei poezii scurte este, astfel, de altă natură.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!