imparateasa

Launtric invadator

Launtric invadator
se exterorizeaza
si prin combustie
se stinge usor
o apa moale.

Eschive...
Confesiuni desarte;
Copilul e mort,
Nu mai asculta.
Lapte nu torni
Pe os, e fragezit.

Manza e ostenita
De la atata stat
Si ruguceste oarba
Mana care o framanta.

Drapelul ei
E alb si negru,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul iubitei

Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aş vrea să îţi mai văd,
Înfăţişarea iară.

Să ieşi de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă priveşti îndelung,
Să-mi tulburi iarăşi gândul.

Veşmintele-ţi din ceaţă,
Ce rup liniştea nopţii
S-atingă iar cărarea,
Acestui ţinut al morţii.

Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii şi plângi,
Căindu-te amarnic.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa (Sonet Tarot)

Te bucuri de belşug şi sănătate
Indiferent ce faci, bogat e rodul,
De-aceea nu duci lipsă, ai de toate
Nu trebuie decât s-arunci năvodul.
Şi mintea ta e foarte creativă
Proiecte noi îţi stau acum în faţă
Eşti hotărât, priveşti în perspectivă
Şi-n scurtă vreme poţi să le dai viaţă.
Dar dacă energia se consumă
Pe lucruri mici şi iute trecătoare,
Prosperitatea piere ca o spumă,
Vei fi sărac şi gol, fără valoare.

Oricine-ai fi, Natura ţi-e stăpână
Îţi poate da, dar când nu vrea, te-amână.

poezie de Octavian Cocoş (14 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasă

Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.

Mă plec în faţa ta,
Priveşte-ţi slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îţi voi duce dorul.

Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare străluceşte.

Nu-ntoarce a ta faţă,
Învaţă-mă de bine
Aş vrea în a mea viaţă,
Să fiu mereu cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, Doamne!

Vezi că sărăcia, Doamne,
A ajuns împărăteasă!
Cine poate s-o condamne
Că intră-n fiece casă?

Stă la masa ta cu ceapă
Şi cu boţ de mămăligă ;
Tu - truditul de la sapă,
Ea - pe buze să se lingă...

Nici sătulă nu se scoală -
Burta-i grea, la o adică ;
De-i pui tot ce ai, în poală,
Mulţumită, se ridică

Şi-apoi intră la vecinul
Şi la toţi, la fiecare
Să-şi continue festinul
Strângând tot ce omul are.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda în piele de tigru

în ziua în care surâsul ei a ajuns
pe apă şi pe aer
pe pământ în bengal
a fot chemat un tigru să
verifice încă o dată cine se-ascunde
în spatele pânzei...
împărăteasa - o
femeie din acele desişuri -
s-a dat sfâşiată de îndoielile facerii

unui bine-atât de natural (?!) poporului său

în care bărbaţii ocupă de-o vreme
locuri la business
class în drumul pe aer
cu destinaţia louvre pe sena
şi a de
căzut în braţele ani
malului stâng al inimii sale
roasă de îndoieli

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vechea mânastire

În vechea mânastire, de timp încremenita,
Vegheaza o icoana ce are fata plânsa;
A lumii imparateasa priveste inlacrimata
Spre palida credinta din ce în ce mai stinsa.

În neodihna mea gasesc la drum popas,
Aici o mânastire, ating icoana veche,
Îngenunchez si vreau sa ma agat de cer,
Sa caut frumuseti ce nu cunosc pereche.

O liniste ma prinde, lumina ma inconjoara,
Împodobesc o ruga cu visurile mele,
Icoana ma priveste cu lacrimi în siroaie,
Simt aripi lânga umar ce se întind spre stele.

Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Si chipu inlacrimat, raspunsul mi l-a dat,
"Eu plâng de fericire ca azi esti lânga mine
Si-n fata la icoana te rogi îngenuncheat".

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maica Domnului

Ce laude am putea să-ţi aducem ţie
Născătoare de Dumnezeu, Marie?
Noi, oamenii, sfios am încercat
Dar lexicul neputincios s-a arătat
Cuvintele din multa lor cucernicie
Cunoscând a ta mare vrednicie
Făcut-au pentru tine sărbătoare
Marie de Dumnezeu Născătoare
Şi culegând tot ce-i mai bun din epitete
Au împletit expresii, smerite buchete
Pe care, ca o jertfă, ţi le-au oferit
Şi Cerul a fost foarte fericit
Căci dintre milioanele de femei de pe pământ
Doar tu umbrită-ai fost de Duhul Sfânt
Născând pe Fiul Lui Dumnezeu - Cel din veşnicie
Împărăteasă şi Doamnă, Marie.
Din inimă strigăm, iară şi iară:
Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!
Pe Preasfânta, Curata
Preabinecuvântata

[...] Citeşte tot

rugăciune de Gabriel Mihalcea (7 septembrie 2017)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor de altădată

Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca frumoasă;
Archipiada şi Taïs,
Ce-a fost şi vara ei duioasă?
Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cântând pe râuri şi-ntinsori,
Dumnezeeşte de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi prea-nţeleapta Heloys
Din vina cui scopit rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa.
Aşijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cântece crăiasă,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Dan Botta
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!