gravitaţia

Atracţie universală

Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.

Venerez
gravitaţia
Clipei!

Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.

Şi nici atunci
nu se va fi sfârşit tot
ceea ce am avut.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hidrodinamica tachinării

îţi trebuie un copac
cu susul în jos
înfipt cu rădăcinile
în cele patru colţuri ale cerului
dacă vrei să trăieşti
pe o altă planetă
unde gravitaţia
nu ne mai este potrivnică

şi când ne respingem
ne atingem

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Sibley

Secretul stelelor – gravitaţia.
Secretul pământului – straturile de roci.
Secretul cernoziomului – să primească sămânţa.
Secretul seminţei – germinaţia.
Secretul bărbatului – însămânţatul.
Secretul femeii – cernoziomul.
Secretul meu:
Sub un munte unde tu nu-l vei găsi niciodată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Deodată aerul a împietrit în jurul meu
şi se izbesc de el cuvintele zvârlite
şi se-nroşesc, şi-aşa rămân mereu,
din ce în ce mai lungi şi mai rărite.
Şi simt cum gravitaţia se mută
în mine însumi, din afară
şi brusc pe globul inimii îmi cade
lumea, când trupul încă-mi zboară.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Oul şi sfera (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul vrea chirie

Sufletul vrea chiria trupului,
Trupul caută gravitaţia pământului,
Rădăcinile gândului se coc în algele stelelor
Încrustate în fulgere de lumină.
Leagănul tristeţii face scut
În rana despărţirii.
Între vorbe şi tăcere
Duhovnicul păzeşte
Uitarea de anafură şi tămâie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu spini sângerii

Ecoul cade pe arginţi,
Gravitaţia roteşte
Praful speranţei,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărişul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelaţii.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranţe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veşnicesc
Furtunile de dor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

s-a spulberat
gravitaţia
în mijloc de noapte
umbra ta s-a ascuns
între urse şi şoapte
în zadar
gânduri, ochi, mâini
au incercat
de dureri să o spele
îngerul
a pierdut din goarnă
bocetul
toamnei legata-n atele
- încrucişate atele -

m-am trezit dimineaţă
fără iubire
cu cine mă spăl
de acum înainte pe faţă?

poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este pământ

Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitaţiei
Plouă-napoi pământul,
Icari şi Meşteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperişul pământului,
Gravitaţia e pământ.

Noi trăim în pământ.

Cu timpul devenim mai grei
Şi fruntea ne intră mai jos
În pământ.

Şi nu există moarte
Pentru că nu contează dacă eşti
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
şi o arunc incetisor în stele
şi-n versuri pe background-uri cursive

pe geamul veşniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfinţit
că şoaptă-n care strig că te-am iubit...

sorb gravitaţia din hăurile negre
şi îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
şi fac din ele pentru tine salbe...

.

poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce liniştitoare sunt versurile acestea... fără prima strofă, bineînţeles! Pe geamul veşniciei s-a lăsat, un răsărit de soare, un oftat, [...] | Citeşte tot comentariul

E nedrept să dansezi cu Fred Astaire

sau mai ştiu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băţ invizibil
în timp ce mi te agăţi de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiţi deloc în ochii mei

ştiu că îţi pare firesc să dansezi aşa
ca şi cum gravitaţia ar fi o povară pentru alţii
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!