Pomul cu spini sângerii

Ecoul cade pe arginţi,
Gravitaţia roteşte
Praful speranţei,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărişul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelaţii.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranţe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veşnicesc
Furtunile de dor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul lacrimii îmi ştrangulează gâtul

Nodul lacrimii îmi ştrangulează gâtul inimii,
Mă întind ca o aţă de fum peste mâinile reci,
Coasa statuii îmi stoarce sufletu-n ceară
Apoi mă-mparte la dihori pe râpi şi poteci.

Dumnezeu mă trece prin urechile acului cosmic,
Mă prinde în fermoarul sacului eternităţii,
Privesc propria trecere prin ochii gângăniilor,
Îngerii se zbat nelămuriţi în pliurile vieţii.

Sunt depresiv cu gheara nodului în piept,
Secunda şchiopătează pe-o roată de rutină,
Am băut un pocal din otrava sânului tău
Să desăvârşesc polenul iubirii aici, şi în tină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile speranţei

Moleculele vieţii aduc florile speranţei
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Şi pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colţul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăişul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranţei scutură petalele
Sub cripta amintirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

Merg desculţ prin inima
Vorbelor tale cu aripi de seară,
Fructele aroganţei alungă
Opţionalul vis căzut de pe scară.

Un câine floral îşi leagănă
Covrigii esenţiali din coadă,
Nivelul groazei aprig lăcomeşte
Lumina grumazului devenit corvoadă.

Trec nivelul grijii în palide tăceri,
Tu cauţi în răceala inimii topite
Odaia somnului supus
Obrazului gol pătruns de ispite.

Îngerii mângâie praful din paşi
Pendulând cerul sub pene de stea,
De-atâtea păcate iertate am Doamne
Gaură neagră în inima ta.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtunile se torc de constelatii

Furtunile se torc de constelaţii

Cu firul viu al apei, se ţese malul timpului pe rând

Solii, de clipe, păşesc prin revelaţii

Pământul inimii a încolţit în aripa de gând.

De sunt, nu ştiu, precum, apostolul din valuri,

Iisus, întinde Mâna, cu liniştire, blând

Şi ceartă pasul în marea inimii plângând

În scutul sfântului Său nume lumină şi tăceri tresar

curgând

Fiorul meu, simţire, în răstignire, îngenunchind în

rugă

La porţi de templu, vrăjmaşe-gânduri alungând.

Pe dig de răsărit, cad valuri de furtună

Smerindu-se, se sting

Si cerul, pentru constelaţii, tună

Din nimb în nimb.

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău...

În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinişul stelar, cu plăcere.

Blândeţea îţi rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtăşeşti
Sub crucea iubirii divină.

Mi-i dor de dor şi îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ţi cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise şi mistere:

Îţi cer un fluturaş şi o albină,
Şi inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoţesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcuşul luminii pe sat

Cade arcuşul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.

Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.

În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianţa speranţei mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcuşul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalţă spre tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de rănile
Picioarelor tale
Obosite de mers
Pe muntele iubirii.

Mă rugai să te port
În spate,
Am preferat
Să te iau în braţe...

La capătul orizontului
Se făcea zi
Şi -n ochii iubirii
Pătrundeam amândoi
Sorbind nectarul speranţei.

Picioarele ne sprijineau
În cârjele umbrelor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeii nopţii

În sălaşul dintre sălcii
Unde iubirea ne-a strâns,
Se aud căţeii nopţii
Cum s-au apucat de plâns.

Printre flori, unde-am pătruns,
Clipa a cernut dulceaţă,
Căţeii s-au lins pe bot
Ascunzându-se în ceaţă.

Cerul bătucit de soare
Înalţă berze în zbor,
Pieptul tău se-mpodobeşte
Cu surâsul unui dor.

Nici eu nu dorm în cetate,
Stau în preajma-ţi să te sorb
Din lumina care cade
Rană pusă-n ochi de corb.

Şi nu uit, mai trec prin sălcii,
Caut câinii să-i hrănesc,
Glasul lor străbate-n iarnă,
Nici cu corbii nu-i găsesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii c-am fost şi-oi reveni...

Noaptea bună între flori
S-a culcat. Visează.
Îngerii sub gene-adânci
Zboară. Se distrează.

Trec clipe în ticăit
Prin ceasuri abisale,
Sângele măsoară-n gând
Plăcerile carnale.

Un trandafir şi alte flori
Mângâie visul lin,
O lacrimă aş vrea să fiu
În ochiul tău senin.

Să-ngenunchez într-un sărut
La gura-ţi cu petale,
Apoi să zbor în ceru-nalt
Cu dorurile tale.

De m-ai privi în răsărit
Prin geana ta zglobie,
Să ştii c-am fost şi-oi reveni
La tine, poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimea inimii

Îmi desfăşor aripile
Şi zbor în jurul tău
Sprijinindu-mă de umbră.
Număr degetele copacilor,
Curăţ negii de lumină,
Agăţat de fusta vântului
Mă zbengui
În imaginea curcubeului
Unde, împreună cu Dumnezeu,
Ridic înălţimea inimii.
Aici locuieşte zborul
Roditor de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praful întâmplării

Cărările adevărului
Scutură praful întâmplării
Pe ţambalul iubirii.

Pământul acceptă
Starea poveştii
Modelând veşnicia.

Miezul visului
Pierde numele
Aşteptându-ne.

Aşchiile luminii
Răscolesc ochii
Poemelor
Prin aripi şi flori.

Corabia mea
Încremeneşte
În plânsul lui Dumnezeu
Transformat
În şuvoiul vieţii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal

Mă-mpinge credinţa
În perfecţiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.

Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputinţa de zbor în mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapa sfârâie-n ţărână...

Sapa sfârâie-n ţărână,
Iarba cade supărată,
Rodul gliei râde-n soare
Când e mângâiat de-o fată.

Soarele-i pozează sânii,
Picioarele tatuate,
Într-un zbor de frumuseţe
Rupt din aripă de carte.

Sfârâie sapa-n ţărână,
Râde mândra durdulie,
I-aş săpa toată ţarina
De mi-ar da guriţa mie.

Soarele clipeşte-n ceruri,
Îngerii zboară în stol,
Mă lasă să mângâi sânii,
Tatuaju-i, trupul gol.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, crudă pădure

Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Şi-n frunze pete de mister.

În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine şerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.

Prin tine trec săgeţi în fugă
Chemându-şi puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguţele coapte în soare.

În tine înnoptează şoapte,
Săruturi dulci, îmbrăţişări
Şi stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.

Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul sub lumini cu dor

Te-am cunoscut demult iubire.
Când îngerii cântă în cor
Tu tot mai pui pene pe aripi
În zborul sub lumini cu dor.

Când îngerii cântă în cor
Ceru-n lărgime se deschide,
Primeşte semnul tău zeiesc
Şi totu-n juru-ţi se aprinde

Tu tot mai pui pene pe aripi
Când îngerii cântă în cor,
Te-am cunoscut demult iubire
În zborul sub lumini cu dor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odăiţa de rugăciune e locul jertfelor neprihănite, al fericirii şi bucuriei reale.

aforism de Florica Ficard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul aduce căldura...

Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculţi, către mine, prin troienitul drum.

Tu la pieptul meu îţi încălzeşti conturul inimii, privirea,
Unde cuibăreşte la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.

Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete şi flori,
Prin părul răvăşit îşi întinde vântul aripi de viori.

Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioşi taie fâşii din nenăscute păduri şi livezi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!