graţiere colectivă

Sonetul 3

Ovidiu rătăcise peste mare,
În mantia regescului destin
Şi-n valuri, răsărite din uitare,
Doinise ca un geniu carpatin..

Zadarnic mai cânta Titanu-acela
De multă măreţie şi frământ,
Baloanelor de vis, urzind nacela
Şi aruncând-o-n suliţe de vânt...

Venise o scrisoare de la Roma,
S-a dat o graţiere cu ocnaşii...
Lămâii şi smochinii strâng aroma,
S-aline cu săruturi ucigaşii...

Ovidiu mai ştia şi din-nainte,
Că binele trăieşte n morminte...

sonet de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul şi bara

De la bară, din păcate,
Greieraşul, tot mai rar,
Se luptă pentru dreptate,
Mai des... pentru onorar.
Dar, aşa a fost să fie,
Să vină o amnistie,
O graţiere şi, pe urmă,
Aşteptata clientelă,
Realmente infidelă,
Anormală de penală,
S-a-ntâmplat de a cugetat
Pe la bară n-a mai dat.
Greieraşul, ce supliciu,
Şi-ar dori şi un "oficiu",
Ca s-arate, cum că poate
Chiar muri... pentru dreptate.

poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie colectivă

E dreptul adevăr; îs soluţii în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?

Ce simplă-i raţiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleaşi experienţe,
Extrapolate în grup, din simple existenţe
Se repetând citatu', în simbolic autor!

E simţul natural, recunoscut genune
Şi care-şi umple fire călătorind senzaţii,
Să aprindă neuroni cu certe dedicaţii...
Specialişti, experţi, modeştii fără nume!

Iar natural, natură, imensitate şi una,
Nu ştie pervertire, minciuni, mistificare,
Că-şi apără etern, ce nu cunoaşte "moare"...
Doar maşinal respectă acelaşi "totdeauna".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul

De când e lumea, lumea ştie,
Războiul este-o nebunie;
Nu singulară, maladivă,
E-o nebunie colectivă.
Războiul este-o barbarie
Şi-i declanşat de lăcomie.

poezie de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul

Eroului necunoscut
I-au pus schije
În loc de aripi
Şi gloanţe
În loc de talismane
Aşa ca să-l tragă
Pe linie moartă
Dar el străbate
Timpuri imemorabile
Aşa ca să trăiască
Veşnic printre noi
Căutând pacea în suflet
A ieşit din anonimat
În cuantumul vieţii netrăite
Prin lucrare colectivă
Numai el a devenit
Un monument viu.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita tinerei doamne

Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei:
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;

Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Şi răsună paşi pe trepte:
Graţie şi graţiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar fi putut

S-ar fi putut întâmpla.
Trebuia să se întâmple.
S-a întâmplat prea devreme. Prea târziu.
Prea aproape. Prea departe.
S-a întâmplat, dar nu ţie.
Tu ai scăpat pentru că erai primul.
Tu ai scăpat pentru că erai ultimul.
Singur. Cu alţii.
La dreapta. La stânga.
Pentru că ploua. Pentru că era înnorat.
Pentru ca fusese o zi însorită.

Ai avut noroc – acolo era o pădure.
Ai avut noroc – acolo nu erau copaci.
Ai avut noroc – o greblă, un cârlig, o frână,
un stâlp, o intersecţie, o centime, o clipă...

Deci, tu eşti aici? Încă ameţit de la
ultima capcană, evadare, graţiere?
O gaură în plasă şi te-ai strecurat afară?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o strada,un copac,o nevoie

ai grijă de ea
mi-e frică
dreptul la greşeală, prietene
la tine în viaţă
l-am substituit.

te-am făcut versiunea poruncilor
meselor în oraş, târzii şi necurate.

am strâns rugi pentru tine,
împachetate două câte două
am spălat eu rufele
te-am adormit.

liniştea nu-i colectivă
îţi loveşte adevărurile cu faţa rotundă
te adulmecă
te contrabalansează
îţi roade încheieturile.

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul dans

tremur
cu masca trasă adânc pe suflet,
curcubeul ascunde
strigătele reci,
paşii sunt în cadenţa vântului,
din curţi se aduc căldări
pentru lacrimile înţelepţilor,
într-o câmpie însetată
chipul uriaş al mulţimii
urcă la tribune
să cânte în nebunia colectivă
imnul înmormântării,
sub braţ de flori să cadă
prizonier lucirii
şi-n deznădejde să-şi
fluture aripile asemeni soarelui
ce minte,
timpurile goale varsă foc
se ridică glasuri de năluci
din piepturi pavate cu lozinci

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au căzut nasturii de la cuvinte

m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporţii
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit

din memoria colectivă am reţinut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
şi am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte

nu mai reţin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...

poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!