gottfried wilhelm leibniz

Mâinile unui părinte

Mâinile unui părinte,
Trebuie să fie sfinte,
În viaţă să îl îndrume,
Pe copil la fapte bune.

Sfatul să-l dea cu blândeţe,
Ca apoi la bătrâneţe,
În urmă când va privi,
Cu drag îşi va aminti.

poezie de Daniel Wilhelm (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Daniel Wilhelm
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuit

Singurateca măsea a unei prostituate,
care a murit necunoscută,
avea o plombă de aur.
Celelalte au ieşit ca-n urma unei paşnice învoieli,
Pe asta a smuls-o paznicul cadavrelor
o lăsă amanet şi apoi plecă la dans
Căci, spunea el,
numai pământul trebuie să devină pământ.

poezie clasică de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărturarii de la nu la da

Dante Petrarca, Toma d-Aquino Roger Bacon

Galileo Rabelais Montaigne Descartes Racine

Pascal Leibniz Kepler Huyghens Newton

Voltaire Buffon Montesquieu Goethe

Rousseau Maistre Chateaubriand Lamartine

Michelet Mommsen Treitschke Ostwald

Brunetiere Barres Lemaître Peguy

Maurras d-Annunzio Kipling şi ceilalţi

cărturari

re-numiţi şi ne-numiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (15 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi steaua...

Vezi steaua-n zarea albastră
Cea palid tremurândă?
O veşnicie a durat
Luminii să ne-ajungă

Poate de mii de ani deja
S-a stins amăgitoare
Şi totuşi raza i-o vedem
Acolo-n-depărtare.

Acuma e şi nu mai este
Asemeni fiinţei ce-am iubit
O, dragostea cum străluceşte
Chiar după ce tu ai murit!

poezie de Gottfried Keller (1852, Viena), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva...

(lui Codiţă Osiceanu)

Hotelul cu firma "La Wilhelm cel Mare"
Din medievalul oraş teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
Hotelul cu hall-ul ― perfect hexagon ―
Şi geamuri rotunde şi-albastre,
Prin care ―
De mână cu visele noastre ―
Pătrunde timidă tristeţea-nserării
Pe mobile negre şi triste de nuc,
Şi vechi ilustraţii, tăiate din Jugend ―
Sirene de Boecklin
Şi satiri de Stuck ―
Hotelul în care purtat-am o vară
Cea mai plăcută şi sfântă povară,
Citindu-i pe Heine şi Nietzsche,
Traduşi ―
Ca două viori sub acelaşi arcuş ―

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, nr. 17, 6 februarie -1918
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

O, tu, picurând
sunet căzut curând.
Abia-ncepător
cânt al buzelor,
o, iată cum treci,
oră fără să fii,
ţesându-te în veci
prin ceţurile străvezii.

O, ce mult am dorit
să nu fie sfârşit
şi-am uitat luciul van
al zăpezii d'antan.
În sărut, în fior
în noptatec "a fi"
e fluxul trecător
în ceţuri străvezii.

O, stigăte-ndurerate
spre vârstnicul zeu;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gottfried Benn, traducere de Nina Cassian
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordo amoris

Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Şi-n căutarea unui sens,
Pas înainte şi-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Din mediu-nchis şi rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoţând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Un joc secund prinde altoi,
Foşnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziei - CE-i poezia?

Zbor în forma cea mai distilată,
ce se conturează în văzduh,
cântec într-o lacrimă curată,
Doamne, cât fior prelins în duh...

Vis, melancolie şi aromă,
stare de etern şi de neant,
flutur aiurit intrat în comă,
E un pic din Leibniz şi din Kant.

E tristeţe şi cădere-n sus,
mugur alb şi roz, şi absolut,
Poate-i Răstignirea lui Iisus
şi durerea care l-a durut...

Nebunie e şi întristare,
nostalgie, vis şi auroră,
lacrima cireşelor amare,
cîntul unui marinar la proră!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse

Isuse, bunul meu păstor,
Dă-mi mângâierea palmei tale,
Căci am greşit şi sunt dator
Să stau acum în închisoarea

Mă rog la tine,
Doamne sfinte,
Să-mi dai puterea
Ca să lupt,
Căci aici doar tu-mi eşti părinte
În întuneric tăcut

Când seama nopţii mă cuprinde,
Glasul dulce eu tot ascult,
Căci tu eşti cu mine oriunde,
Chiar şi aicea deţinut

Eu tot mă rog şi aştept clipa
Când eu voi fi eliberat
Din lanţu' ce mi-a frânt aripa,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Wilhelm Valentin Morariu (9 septembrie 2014)
Adăugat de Wilhelm Valentin Morariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răspuns colocvial: Oricărui băiat care vinde ziare

Dacă-l aştepţi la uşa teatrului pe Iago c-o piatră-n mână
Înseamnă că nu te-ai prins care-i morala piesei.
El va cina la noapte cu Othello şi cu nevasta-acestuia.
Se vor simţi grozav tustrei, ciripind voioşi în jurul mesei.

Dar lucrurile-n care crede Iago trebuie-n ţărână îngropate:
Minciuna şi suspiciunea, conspiraţia, cum şi gândul ce desfrână.
Iar eu nu-l urăsc pe Kaizer* – sper că puteţi pricepe asta –
Însă alung toate lucrurile-n care crede c-un pietroi în mână.

* E vorba de Wilhelm al II-lea, ultimul împărat al Germaniei şi rege al Prusiei de la 1888 la 1918.
Poezia a fost scrisă în timpul primului război mondial.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!