Ceaţa

O, tu, picurând
sunet căzut curând.
Abia-ncepător
cânt al buzelor,
o, iată cum treci,
oră fără să fii,
ţesându-te în veci
prin ceţurile străvezii.

O, ce mult am dorit
să nu fie sfârşit
şi-am uitat luciul van
al zăpezii d'antan.
În sărut, în fior
în noptatec "a fi"
e fluxul trecător
în ceţuri străvezii.

O, stigăte-ndurerate
spre vârstnicul zeu;
peste noi, în eternitate,
"tu, în tot şi mereu",
dar prin zodii, vremelnic,
oricât spre zei ar sui,
între altar şi jertfelnic
sunt ceţuri străvezii.

poezie clasică de Gottfried Benn, traducere de Nina Cassian
Adăugat de Mademoiselle Simone
Votează! | Copiază!