furie

Cu furie şi mânie

Cu furie şi mânie acuz demagogul
Şi capitalismul lui de vorbe

El ar fi trebuit să ştie că pretudindeni cuvântul este sacru
Că a fost adus de foarte foarte departe de un popor
Şi că pe el s-a sprijinit sufletul acestuia

De foarte departe şi de la începuturi
Omul s-a descoperit pe sine prin cuvinte
Şi a dat nume pietrei florii apei
Şi toate au ieşit la lumină pentru ca el le-a numit

Cu furie şi mânie acuz demagogul
Care se umflă pe sine prin vorbe
Şi care-şi face din cuvinte puterea şi jocurile
Şi transformă cuvintele în bani
Aşa cum a făcut cu grânele şi cu pământul

poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Viaţa mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie şi de fericire,
Dar a sădit în mine şi ramuri de furie şi de ură.
Uni spun că este bine să trăieşti în nemurire.
Eu ştiu însă că viaţa, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă şi sufletul moare,
Ei nu pot să înţeleagă că nu există nemurire.
Atunci când şi ramurile de furie şi de ură se ofilesc de soare,
Şi noi vom realiza că viaţa este şi-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie şi de fericire îşi pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie şi de ură nu mai cresc,
Atunci vom înţelege că viaţa ni se pierde,
Şi că trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deşi laurii sunt ramuri şi ramurile pot fi lauri,
Bucuria şi fericirea, cu furia şi ura nu se înfrăţes.
Chiar dacă împreună se înalţă ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl şi raiul său ceresc.

poezie de Dumitru Delcă (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ură

Te urăsc. Din toată inima.
Totul din mine urăşte totul din tine.
Fiecare mişcare a încheieturii mâinilor mele te urăşte.
Felul în care îmi ţin creionul te urăşte.
Sunetul făcut de oscioarele mele, parcă strivite-n dinţii unui ţipar, te urăşte.
Fiecare corpuscul din mine cântând în capilarul lui te urăşte.

Fii atent! La toate cele petrecute! Te urăsc!

Scama albăstrie de la ciorap, prinsă sub unghia degetului mare, te urăşte.
Amintirile brelocului de la cheie te urăşte.
Oftatul meu meu de dincolo, în vreme ce tu mănânci alune, te urăşte.
Peştişorul de aur al inteligenţei mele te urăşte.
Aorta mea te urăşte. La fel, străbunii mei.

O fereastră închisă este o fereastră închisă şi un simbol evident că te urăsc.

Vocea mea aspră ca o cămaşă grosolană din cânepă: furie.
Ezitarea mea când mă inviţi la o plimbare cu limuzina: furie.
Tandra mea urare " bună dimineaţa": furie.

[...] Citeşte tot

poezie de Julie Sheehan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-un acces de furie
greierii au ucis luna
şi cântă resemnaţi
pe cazemata răsturnată
în mare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

am deschis uşa în zori
pe furiş
mă înţepasem în spinii cunoaşterii
doar noaptea a observat plecarea
uşa s-a trântit apoi
brusc, cu furie,
fără să ştie,
închizând zgomotele

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea trandafirului

Cu singura-mi torţă
am venit să te însoţesc
în lumină.

În urmă,
grota
a explodat de furie.

La gura ei,
un boboc de trandafir
ţi-a tăiat calea

şi tu l-ai cules
într-un gest atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torţa.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îşi aruncă cu mânie
Toate "cărţile în joc"
Şi îi sfârâie-n călcâie
Al neobrăzării foc,
Căci vrea cel dintâi să fie
Şi pufăie de furie
Să obţină întâiul loc!
Altă cale nu prea ştie
Nici nu i-ar plăcea... deloc!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotidian

in fiecare zi acelasi
ritual
ibricul de cafea tipa
indurerat
cafeaua neagra de furie
ma urmareste din ceasca
neincetat
pieptanul se plimba
printre visele mele
tapandu-le
radioul latra fara rost
in fiecare zi.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supus

Ploaia a spus vântului, " Porneşte-ţi turbina,
Tu împingi, eu bombardez din nori."

Au lovit cu-atâta furie grădina,
Încât sub genunchii lor necruţători
Florile, deşi-n viaţă, şi-au aplecat în glod tulpina.

Eu astăzi ştiu cum s-au simţit acele flori.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece supus în noaptea mare

Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrâneţe, arzi şi-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.

poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!