Poezii despre fluturare
Rezultate pentru fluturare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Fluturare de aripi în frig
ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,
acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevărați,
acum,
oamenii își caută inimile înghețate
prin cenușa caselor,
în iarna inchiziției absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poți plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poți plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre săniuș, poezii despre cenușă, poezii despre ceară, poezii despre avalanșe, poezii despre artilerie sau poezii despre Inchiziție
Pastorală
Turmele păscând, de țărm au dat,
Plaja s-a umplut de căcăreze
Ca și oile bazilica au rezemat
Răget de măgar, sus pe metereze
Corăbii iar dispar în Necuprins
Dinspre catarge fluturare de maramă
Pe stradă felinare-astre s-au aprins
Fluier de stână îndărăt le cheamă
parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre măgari
Ca și când Marea-ar trebui să se despartă
Ca și când Marea-ar trebui să se despartă
Și să se ivească-o altă Mare,
Iar din aceea încă una care
Ar face din toate trei doar o părere,-o fluturare
O succesiune de mări
De țărm nevizitate
Ele însele hotar de mări
Eternitate toate
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță
Sunt un om crud
Sunt un om crud
și crudă-mi e
trăirea
și crudă-n veci,
iubirea! Lăsat-am ieri,
în fluturare
o mână caldă-n depărtare,
călcându-mi inima-n picioare!
Îmi striga:
stai și nu pleca!
Dar eu striveam
sub talpa mea
a mia oară...
inima.
Îmi strigă astăzi
că o doare... N-o crede
drumul plin de sare
ce duce astrul
la culcare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre
Ionic
Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morți.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îți păstrează încă amintirea!
Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viața lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copila mea
Copila mea cu nume de-nțelept
Amarnic reunește ea brațele la piept,
Se-ndreaptă și privește spre-o rază nevăzută,
Și speră-n așteptare cu vorba ei tăcută.
Alunecând în tihna cu care se-nconjoară
Ea strânge-n dinți odihna, mișcarea-i o comoară,
Pătrunde cu-al ei umblet o lume de fantasme,
Și evocând durerea, creează alte basme,
Se-aruncă-ntr-o vâltoare și susură în șoapte,
Plutește peste ape și zboară-ncet în noapte,
Dislocă cu privirea înalte umbre-n munți
Și aduce lumina pe arcuite frunți
Legând acum cu mâine, adulmecând trecutul
Și zămislind iubirea și lupta și sărutul,
Gonind o fluturare de temeri și neștire,
Ea își dansează viața intens în fericire.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comori
Romanța Sulamitei
Fetiță tuciurie, Sulamita,
în somn domestic mă cuprizi de coastă
când surâzând îți scapăr dinamita
din sânul preadivin al dumneavostră
și te iubesc la mic dejun pe tavă
sorbindu-ți ceaiul negru din adidași
amestecat cu frunze și otavă
pe care la-nserat, pe șest, omida-și
plinește pofta grea de fluturare
și ne revarsă raiul peste față,
piele de înger crește-n fiecare-
cum să o porți te scoală și învață
fetiță tuciurie, Sulamita,
ce-n somn domestic mă cuprizi de coastă
și surâzând îți scaperi dinamita
din sânul preadivin al dumneavoastră.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă
Cântec (7)
Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mîinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pînă se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-și curmau asupră-ne zborul
secundele dîndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viața, astfel muream,
deveneam transparenți, de gheață.
Priveliștea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viață.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi își vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau citate de Nichita Stănescu despre secunde
Laudă ciobănescului Collie
Era o cățea micuță, curată și fluidă
Chiar și conversația cu ea se păstra la minimum:
Te întâmpina cu plecăciuni, nu cu lătrături entuziaste.
Fii ei se înălțau monumental desupra ei,
Dar făceau ceea ce ea le cerea. Cu timpul, fiecare a încărunțit,
Până acolo încât păreau bunicii propriei lor mame.
Odată, pe când recupera o oaie răzlețită, pe o zi ploioasă,
Am remarcat că nu se udase. Pollóchan a spus " Ah,
E nevoie de un strop foarte precis pentru a o atinge pe Lassie."
Pe feribot se comporta pe ca un adevărat lup de mare.
Lua foc ceva? ea era prima de partea cealaltă.
Se scurgea prin garduri ca o fluturare de vânt negru.
Deodată, a ajuns bătrână și bolnavă și infirmă...
Mi-a fost milă de Pollóchan când a luat-o în brațe la plimbare
Și i-a pus apoi țeava puștii în spatele capului.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt
Dimineața perimată
dimineață perimată intră între pereții calzi,
forme de incertitudine atârnă de tălpi,
din rochie ies ifose ce nu încap în șifonier,
realitatea se arată dincolo de prag colorată de toamnă.
resimt reculul ceasului pornit pe neoprire,
limanul promis pare un crater cu o străbatere prin mâl.
ascult harfele crengilor într-o margine de geometrie curbată
de pe care culeg poeme cu scânteieri de iriși verzi.
uneltele vremii clădesc o cale despicând dezordinea luminii
fără piedica stelelor circumspecte, aflate-n paradisul păcatului.
târziul zilei topește zăbovirea gândului
pe imaginea plămădită cu visuri ieșite din anchiloza prafului
așezat cuminte peste tot.
mereu o fluturare zvârle inima în secunda solemnă
când tu apari intrând în febra ochiului meu rotund.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
<< < Pagina 1 >